Ești fan al ”biodegradabil”-ului și crezi că e firesc să arunci șervețele sau resturi de alimente în pădure? Hai să aruncăm o privire în DEX!
BIODEGRADÁBIL, -Ă, biodegradabili, -e, adj. (Despre materiale, produse chimice etc.) Care poate fi degradat de factori biologici. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biodégradable, engl. biodegradable.
Asta e definiția noțiunii pe care se bazează unii oameni atunci când aleg să arunce deșeuri la întâmplare, presupunând că o să se ocupe natura de ele. Cândva, cumva… când o să aibă dumneaei timp…
Hai să ne întrebăm nu DACĂ e biodegradabil ci CÂND?
Dar definiția de mai sus nu răspunde nicăieri la întrebarea ”în cât timp se degradează ce arunc eu acum?”. Întrebare pe care ar trebui să ne-o adresăm și atunci când mergem în natură, dar și acasă, la birou sau oriunde ne-am afla în postura de a arunca gunoi. Iar la un simplu search pe google putem afla estimările de timp în care se descompun diferitele deșeuri pe care noi le producem:
”Pentru a deveni conștienți de daunele pe care le cauzăm mediului, iată în cât timp se degradează natural cele mai frecvente deșeuri pe care le generăm în viață de zi cu zi: Hârtia aruncată în aer liber, expusă la umiditate și ploaie, are nevoie de aproximativ 1 an pentru a se degrada. Mucurile de țigară se descompun greu, în 10-15 ani, însă NU se biodegradează niciodată, transformandu-se într-o pudra fină, toxică, care rămâne în ecosistem ani la rând. Conservele au nevoie de multă ploaie și umiditate pentru a rugini și se dezintegra. Acest proces poate dura 10 ani. Pungile din plastic au nevoie de 150 de ani pentru a se degrada iar produsele de igienă – scutece, șervețele umede, tampoane – au nevoie de aproximativ 500 de ani. O baterie are nevoie între 500 și 1000 de ani iar PET-urile durează în medie 450 de ani pentru a se descompune. Sticla este materialul care durează cel mai mult să se degradeze: aproximativ 4.000 de ani”, aflăm de pe colectaredeseuri.ro.
Ce nu spune definiția biodegradării…
… e că modul în care aruncăm deșeurile și cantitatea pe care o generăm reflectă nivelul nostru de educație și respectul față de mediu. Este o definiție simplistă, care nu a fost nicidecum gândită să fie folosită drept pretext de către omul ”modern”.
Cuvântul biodegradabil nu e despre bun-simț, bune maniere, protecția mediului sau estetică; ea face referire doar la degradarea materialelor, nu la nesimțirea oamenilor…
O poveste de pe poteci
Urcam pe forestierul care pornește din Brașov către Poiană când am văzut un bărbat aruncând pe marginea drumului șervețelul cu care îi ștersese mucii copilului. L-am salutat, i-am zâmbit și l-am rugat să ia șervețelul, să îl pună în rucsac și să îl lase la primul coș de gunoi. Evident că de aici au început comentariile. Omul nu a fost agresiv sau nepoliticos, doar că nu s-a putut opri din a rosti toate inepțiile pe care le regăsești în mod clișeic în asemenea situații:
- ”Dar este doar un șervețel, e biodegradabil!”
- ”Sunt o groază de sticle și ambalaje pe care nu le-am aruncat eu!”
- ”Nu e niciun coș de gunoi nicăieri!”
Ce întrebări am putea să ne adresăm înainte de a arunca la întâmplare?
Cum ar arăta pădurea, străzile sau parcurile dacă am arunca fiecare, oriunde, tot ce este biodegradabil?
Dacă ești într-un loc murdar sau plin de gunoaie te mustră mai puțin conțiința când să arunci și tu ceva?
Poți înțelege că ariile naturale sau zonele sălbatice nu au servicii de salubritate și că obligatoriu să îți duci toate deșeurile cu tine până la primul coș de gunoi? Că ele sunt proprietatea și responsabilitatea ta până ajung într-un loc special amenajat pentru colectarea lor?
Iar lista întrebărilor poate fi cu mult mai lungă, dacă lași la o parte clișeele și începi să gândești cu o reală preocupare vizavi de bio, de degradare și de amprenta noastră pe planetă.
În loc de concluzii o să las doar câteva recomandări:
- Când mergi în natură nu lăsa NIMIC în urma ta! Iar asta se aplică indiferent că te afli într-o rezervație renumită sau într-o lizieră oarecare.
- Chiar dacă îți faci nevoile după tufișuri și copaci, asigură-te că lași cât mai puține urme. Ia hârtia cu tine sau îngroap-o, din respect pentru natură. Dar absorbantele, șervețelele umede sau scutecele nu le lăsa sub nicio formă acolo! Sigur găsești o variantă să le poți duce la un coș de gunoi!
- Nu uita să porți mereu la tine saci menajeri sau punguțe (le poți refolosi pe cele de la piață sau supermarket), ca să îți pui în ele deșeurile, până ajungi acasă.
- Evită să folosești coșurile de gunoi de la marginea pădurii, din zonele sălbatice, din zonele de picnic sau din parcările izolate de pe șosele. De obicei trec pe acolo câini sau alte animale care împrăștie gunoiul, în căutarea de hrană; dar chiar și vântul puternic le poate împreștia. Din grijă și respect pentru natură, pentru curățenie și pentru un viitor civilizat, îți poți duce gunoiul în mașină sau în rucsac până la un container mai mare și mai sigur.
- Nu arunca resturile de fructe sau alte alimente în apropierea potecilor. E un gest foarte comun întâlnit – aruncarea de cotoare, coji de banane sau diverse alte alimente – tot sub pretextul că ar fi biodegradabile. Dar ele nu vor face decât să atragă animalele sălbatice către potecile turistice!
- ”Nu lua decât fotografii, nu lăsa decât urmele pașilor”
Nu uita….
… ”Caracterul, spunea un înțelept, este ceea ce facem atunci când nu ne vede nimeni. Nu este același lucru cu reputația – ceea ce alți oameni cred despre noi. Nu se confundă nici cu succesul sau cu realizările. Caracterul nu este ceea ce am realizat, ci ceea ce suntem”, scrie Bill Hybels în cartea Cine ești când nu te vede nimeni.
Atunci când te afli în natură (dar și în oraș, la țară, oriunde…!), într-un loc fabulos sau într-un petec oricât de mic și chinuit, chiar și când nu te vede nimeni, amintește-ți să îți păstrezi gunoaiele cu tine! Nu ai nevoie de o diplomă sau de aplauze, e de ajuns să îți zâmbești și să îți mulțumești în oglindă pentru că ai fost civilizat.
Dacă ai alte sfaturi sau povești din zona asta te rog să lași un comentariu. Iar dacă ți se pare util articolul îl poți distribui în orice direcție. Îți mulțumesc!
Foto: shutterstock
