2018 a fost pentru mine, de departe, cel mai incredibil, cel mai atoateîncăpător an dintre toți. Am umblat prin atât de multe locuri – pe-afară și prin năuntrul meu – c-am ajuns să mă împac cu furtuni, întunericuri și frici pe care le alungasem ani la rând. Și-am mai învățat, încă puțin, să nu mă mai plâng de timp și de oameni. În 2019 să iau o porție mai mare, zic!
Anul a început cu o provocare, de la Elena. La începutul lui 2018 am luat un borcan rotunjor, i-am pus papionul galben primit de la Vio și un post-it care să îmi amintească mereu rostul lui. Să îl umplu cu mesaje despre realizările mele, momente frumoase, mici daruri primite și alte lucruri care mi-au adus zâmbete și bucurii în tot anul ăsta. Acum citesc bilețelele adunate în el. Și e un așa amalgam de detoate, de începuturi, de fericiri, de călătorii, de experiențe, de maivreau… că mi s-a oprit sângele în vene. Am mâinile sloi și fața înțepenită în uimire. Asta am fost eu?!?
Un an întreg, încheiat…
… a însemnat 27 de uichenduri (plus ceva zile de concediu) plecate hai-hui prin munți, la mare, la pedalat, prin alte țări * Au fost opt zile legate de umblat pe bicicletă prin Nordul Moldovei, una dintre cele mai grozave experiențe de care am avut parte vreodată (povestită în amănunat aici pe blog). Asta după ce am reușit să mă țin de antrenamente de pedalat indoor trei luni la rând * Am reușit primul fundraising din viața mea alături de APCA. Iar apoi, la scurt timp, mi-am îndeplinit o veche dorință, aceea de a-mi dona ziua de naștere – pentru o tabără a copiilor de la Cuvântul Întrupat * Și-a fost și Download Festival la Paris… adică The Hives, Ozzy, Foo Fighters, Guns ‘n Roses și mulți alții live, într-o imensitate de concert. Plus o groază de ore de umblat la pas prin Paris și Versailles * 2018 a însemnat munți urcați cu Albatrosul, dintre care câteva vârfuri peste 2000. Drumeții pe iarnă și zăpezi în miez de vară. Râsete, veselie, deconectare, învățăminte, liniște, îmbrățișări. Priveliști și amintiri care taie răsuflarea și poftă de mai mult * Am participat și la primul meu concurs de pedalat – TBT Race – la Saschiz. O experiență pe care o recomand nu doar pentru frumusețea traseului ci mai ales pentru tot ceea ce organizează oamenii acolo, de miercuri până duminică, în cadrul acestui eveniment * O imensă victorie a fost că am învățat să înot, că am scăpat de frica de apă. Că merg în continuare la bazin, pentru că înotul mă dezlipește de toată forfota din mintea mea. Că m-am bălăcit în mare și am cunoscut senzația de sare în păr și în nări și în piele * În 2018 am ajuns la ”Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei”, concert pe care îl știu pe de rost și îl visez din 2008. Prietenii știu de ce * A fost anul în care ne-am mutat la Brașov. Din motive multe, sau puține, cine știe?, dar fără minciuna că ”acolo e mai bine” * Am râs probabil cel mai mult la birou și am băut destul de multe beri tot acolo. Fără să aibă legătură una cu alta * Am fost project-manager SkirtBike Galați, am pus cap la cap planuri, m-am învârtit ca un titirez și aproape că mi-a ieșit tot ce trebuia * Am cumpărat și citit mai multe cărți. Le-am făcut cadou pe unele, le-am programat pentru recitit pe altele. Și mi-am impus (și încălcat) regula că trebuie să citesc două ca să am voie să mai cumpăr una * Am ascultat tot podcastul Pe Bune (o să povestesc curând despre el) care m-a ajutat să mă mai împac o bucățică cu mine * Nu m-am mai certat atât de mult cu oamenii pe facebook. Am scris, am șters și mi-am văzut de viață. Vezi că se poate?! * În 2018 am vizitat Budapesta. A fost city-break-ul cadou pentru Mihai, dar poate mai mult pentru mine. Îmi doream de ceva timp să ajung acolo. Un oraș superb, cald, care te invită să descoperi * A fost încă un an în care am alergat la Semimaraton Galați, a fost un an cu ture lejere de pedalat cu BikeWorks plus câteva plimbări mai lungi pe bicicletă prin împrejurimile Galațiului. A fost anul de dinaintea anului în care voi face mai multă mișcare! * 2018 a fost al șaptelea an fără carne, cu obiceiuri și ingrediente mai sănătoase decât până acum
În 2018 au mai fost încă multe! Pe restul bilețelelor sunt lucruri de nepovestit. Cele care nu înseamnă mai nimic pentru alții dar sunt enorm pentru mine. Clipe care mi-au fost dăruite, inconștient, și pe care am nevoie să le păstrez, să le mai zâmbesc din când în când. Și momentele alea unice, care nu se vor mai repeta nicicând, alea pentru care merită să învăț să scriu mai frumos 🙂
Dacă ai ajuns până aici cu cititul te invit să cauți un borcan. Poate să fie și unul mai urât, cu eticheta de la murături pe jumătate ruptă. Îl înlocuiești mai încolo. Pune-i alături bilețele, plus un pix, și lasă-l într-un loc unde să îl vezi mereu, ca să îți amintească să scrii. Cum faci când ești plecat(ă) în vacanță? Notezi în telefon, îți trimiți singur(ă) sms-uri, iei un carnețel… Așa ia naștere borcanul pe care îl poți boteza cum vrei tu sau deloc.
Eu i-am zis fericire. Și am mai tras cu ochiul din când în când printre bilețele puse în bocan. Pentru că mă încarcă cu optimismul și energia pe care uneori chiar nu știu de unde să le mai iau. Pentru că sunt mai mult decât fotografiile sau poveștile de pe blog. Pentru că pot și pentru că vreau să îmi trăiesc timpul mai îndelung și mai intens…
Realizările. Momente frumoase. Mici daruri primite. Clipe amuzante. Lucruri frumoase văzute. Mici binecuvântări. Și alte lucruri care îți aduc zâmbete și bucurii. Ne povestim la final de borcan, da?

Descoperă mai multe la între noi fie vorba
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Prea frumos. Bravo!!!
Mulțumesc!