Acest text nu reprezintă un pamflet. Este o plecăciune adâncă în faţa secretarului de stat care a recompensat orânduitorii culturii gălăţene cu un afiş „je suis Charlie”. Invitată la festivitatea de premiere a mai-marilor culturii locale, doamna Luminiţa Constantin – secretar de stat în Ministerul Culturii – a preferat să nu se alăture pupincurismului general, ci să iasă în faţă cu un discurs nu tocmai laudativ la adresa instituţiilor gălăţene.
Spre deosebire de directorul Centrului Cultural, care s-a declarat „sex-agenar”, făcând apropouri la adresa domnişoarelor prezente pe scenă, reprezentanta Ministerului Culturii a luat atitudine şi a vorbit răspicat despre marea problemă a culturii gălăţene. Tulburând voit apele, doamna secretar de stat adjunct a urcat pe scenă pentru a oferi un premiu prefectului dar, mai ales, cu un alt scop diametral opus. Acela de a critica dur autorităţile locale. „Aici s-a pierdut un muzeu!”, a fost chestiunea subliniată de ea. Iar gestul următor a fost acela de a afişa o coală A4 cu inscripţia simbolică „Je suis Charlie”.
Momentul a fost cu atât mai însemnat în condiţiile în care, la aceeaşi festivitate, s-a premiat şi restaurarea Palatului Episcopal şi schimbarea destinaţiei acestei clădiri în „Muzeu al Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine Galaţi”. (De care, noi gălăţenii, aveam mare nevoie!) Act sinonim cu strămutarea celui mai de seamă muzeu gălăţean, cel de Arte Vizuale, într-un alt spaţiu cu mult mai mic.
Să recapitulăm. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi a organizat, marţi, festivitatea de premiere a oamenilor şi a instituţiilor implicate în promovarea culturii gălăţene în anul 2014. O festivitate mult prea puţin ştiută de public. Ca întreaga cultură gălăţeană, de altfel. DJCG a oferit zece premii, meritate sau nu. A invitat o groază de „nume”, a organizat momente artistice diverse, dar a cam uitat să şi atragă publicul. În sală a fost aceeaşi atmosferă de la mai toate evenimentele culturale „cu circuit închis” din Galaţi, la care participă – de ce oare? – numai presa locală, câţiva reprezentanţi ai instituţiilor cu tangenţe în domeniu, câţiva artişti, câţiva pensionari…
Aş întreba, retoric, de ce nu a fost pomenit nicăieri, în presă, gestul inedit al secretarului de stat Luminiţa Constantin. Însă răspunsul îl dau singurică: pentru că jurnaliştii prezenţi la eveniment au cam urcat cu toţii, pe rând, pe scenă. Unii pentru a oferi, alţii pentru a primi premii. În numele culturii gălăţene…
* poză preluată de pe pagina de facebook a Direcţiei Gălăţene pentru Cultură Galaţi
Nope, nu cred că ăla este motivul pentru care treaba asta nu a fost menţionată în presă. Când vorbeşte Casio e tortură (nu tace până când nu se face cum zice el). Gândeşte-te că nimeni nu doreşte să primească un telefon de la prea-top kek-sfinţitul.
Also, mă dor ochii scriind acest comentariu, e aiurea treaba cu litere pseudo-transparente.
Adi, ştiu bine că presa se fereşte de Casian mai ceva ca de dracu. Paradoxal. Tocmai de aia am ţinut să scriu despre asta. Până la urmă povestea mergea împachetată, ca să dea bine. Dar a fost omisă de toată lumea, în ideea că doamna blondă îşi va face repede bagajele şi se va căra de unde a venit.
p.s. Mulţumesc pentru atenţionare. Nu postasem încă vreun comentariu pe pagina mea 😀 Încerc să rezolv cât de curând