E home page-ul tău, deci ar trebui să te simţi ca acasă! google.ro. Ai auzit de el? Nu ca acasă când dormi, ci ca acasă când întreprinzi activităţi demne de un om cu ceva, ceva iq. Numai bun de folosit. Înrudite: dex.ro, dexonline.ro şi orice mai începe cu dex. Mai ştii ce-i ăla dex? Ori l-ai pierdut pe drum la ultima lucrare de control?!
Când scrii de parcă ai testa acum un nou alfabet, abia inventat, cum făceam noi în clasa a cincea. Şi nu nimereşti taste, nici cuvinte. Dacă te iau la bani mărunţi… acelaşi răspuns mereu: „mă grăbeam!”. Te grăbeai să… ce? Să dovedeşti că eşti semianalfabet?! Pe asta o ştiam deja, îţi citesc inepţiile zi de zi. Caută cuvântul în dicţionar, ştiu că n-ai auzit de el. De fapt… caută-ţi întreg vocabularul în dicţionar şi află dacă ai habar să îl foloseşti corect.
Şcoala a făcut din tine un individ căruia îi pasă de limba pe care o vorbeşte cam pe cât îmi pasă mie de densitatea glossului de buze. 0. Zero! D’aia îţi dau un sfat, un pont mărunt, numai bun pentru individul care ştie măcar ce-i aia copy/paste. Când eşti pe atât de prost cum eşti tu: scrie-ţi vorbele pe goagăl şi ai şanse destul de mari să te corecteze! Să-ţi aşeze cratima lipsă, să-ţi extragă i-ul în plus, să îţi sugereze un acord între două cuvinte la care tu nu ai fi avut cum să te gândeşti. Să te tragă de tz pentru a-ţi aminti că de la o anumită postadolescenţă nu mai e fun să îl foloseşti.
Când ţi se scoală să dai cu scrisul în oameni – pe facebook, pe mail, pe mess, pris sms, oooooricum, ooooricând – caută pe goagăl, risipeşte-ţi doişpe secunde, doişpe răsuflări şi câteva ţăcănituri de taste… ca să verifici cam cât de bine a ştiut profu’ să te înveţe limba română. E vina lui, ştiu…
Am început să aplic sfaturile. Doar am început. Se vede?
Ştii doar că cei vizaţi n-or să citească vreodată pe-aici