Cum să plantezi corect puieți și care sunt toți pașii de urmat

Dintr-un tutorial pare simplu să plantezi un copac. Până afli la fața locului că nu este. Că trebuie să ai puieți cu rădăcina bună, altfel nu se prind. Că trebuie săpată groapa la o anume adâncime. Că pământul nu se lasă chiar ușor mutat din loc. Că-i trebuie apă celui mic, neînrădăcinat încă. Că pomul poate să se prindă sau poate la fel de bine să nu. Experiența te învață și poate că mai multe asemenea încercări te fac până la urmă chiar priceput.

Primăvara asta am reușit, am fost la prima plantare din viața mea. Nu mă laud cu asta. Chiar deloc. Mi-aș fi dorit să se fi petrecut acum cel puțin zece ani, să fi avut vreo șapte măcar la activ. Dar… știi cum este: ți se pare wow, zici că faci, zici că te duci, vezi o emisiune România te iubesc despre defrișările masive și îți juri c-o să împădurești tu de mama focului. Dar de unde?

După ce am început să citesc despre plantare și despre împăduriri – pentru documentarea articolului ”Hai să plantezi un copac primăvara asta” – m-am bucurat totuși că n-am pus un copac de capul meu, aiurea. Pentru că aveam șanse să nu îl plantez când trebuie, sau unde trebuie. Dar măcar mi-am urmat singură îndemnul și hai să îți povestesc cum e cu împădurirea. Pe scurt, pe lat și mai ales în adânc de pământ.

Primul pas este să îți alegi locul unde vei planta

Dacă te alături unui eveniment organizat de un ONG, o firmă sau o instituție este simplu. Doar te asiguri că ai liberă ziua respectivă, îți pregătești ținuta potrivită, uneltele – dacă ai, dacă poți să faci rost – și câte ceva de pus în rucsac. Am scris în amănunt despre cum te pregătești în articolul mai sus menționat. Dacă vrei să plantezi puieți de capul tău asigură-te că zona pe care o alegi nu este proprietatea cuiva, pentru că peste timp s-ar putea ca aceștia să dispară. De asemenea, în oricare dintre situații trebuie să te asiguri că nu plantezi prea aproape de clădiri, de marginea străzilor ori sub firele de electricitate. Spațiul unde am plantat noi, la Șercaia (în cadrul acțiunii Nu vă puieți cu noi!), era un câmp de la marginea satului, iar singurele locuri de care a trebuit să ne ferim erau zonele pline de gunoaie sau de moloz 🙁

Pasul al doilea este săparea gropii cu o cazma

Fac o paranteză aici ca să mă mai amuz încă o dată pe seama cuvintelor ”cazma”, ”lopată”, ”hârleț” despre care am descoperit că nu prea au vreo deosebire în mintea mea. Intrumente de săpat! Punct. Revenind, adâncimea gropii trebuie să fie pe măsura rădăcinii puietului care va fi introdus în ea, iar pământul pe care îl scoți îl pui fix alături, pentru că va trebui să îl bagi la loc.

Măi, dar nimeni, nicăieri nu îți zice că e al dracului de greu să sapi o groapă!! Dacă nu aș fi făcut echipă cu Mihai, care a săpat 99% dintre gropi, probabil mi-aș fi dat duhul pe acolo și aș fi avut dureri de spate o săptămână. Probabil c-or fi și soluri mai prietenoase decât nisiposul și bolovănosul ăsta peste care am dat noi, dar mi se pare destul de important să iei în considerare că e greu. Mai ales pentru fete, doamne, domnișoare. Probabil n-ar strica să facem ceva gimnastică înainte, și nu glumesc.

La pasul al treilea ajungi să bagi puietul în groapa lui

Ideal este ca doi oameni să se ocupe de asta: unul ține viitorul pom în poziția corectă și celălalt adaugă pământul, în mai multe straturi, bătătorindu-l. Dar cu grijă, ca să nu rupi rădăcinile. Pământul trebuie fărămițat și se scot resturile vegetale. De ce anume îți explică pe îndelete domnul inginer silvic din video-ul de aici. La final nivelul pământului din groapă (același cu nivelul solului) trebuie să ajungă undeva la 2-3 centimetri deasupra coletului. Acest ”colet” fiind zona de tranziție dintre rădăcină și tulpină. Dacă ai la dispoziție o sursă de apă poți uda pământul de la fundul gropii, pentru ca rădăcina să aibă de unde să tragă umezeală. De asemenea, ar fi recomandat să îl uzi și după plantare. Asta i-ar crește pomului șansele să se prindă.

Dacă plantezi mai mulți puieți ține cont de distanța de minim 70 centimetri, până la un metru, care trebuie lăsată între ei. La fel de important este să așezi pământul în jurul tulpinii în așa fel încât să dai posibilitatea apei de ploaie să se strângă în jurul ei.

Ce a însemnat experiența plantării pentru mine?

În primul rând mi-am dat seama cât de mică și neputincioasă sunt. Dacă nu ar fi fost Mihai să sape gropile și să mai care și niște apă probabil aș fi avut dureri de spate multă vreme. Este nevoie de ceva forță ca să dai șansa la viață unui copac! Cu toate astea o să mai merg și cu altă ocazie, dar mă voi asigura să fiu ceva mai în formă până atunci. De cealaltă parte, m-a bucurat entuziasmul voluntarilor de toate vârstele și mi-a plăcut muzica organizatorilor. Da, am avut și muzică, și mâncare la ceaun, și farfurii de carton, și linguri biodegradabile din lemn! M-a umplut de energie toată experiența și mi-am luat o porție zdravănă de vitamina D, direct de la sursă.

Ce mi-a lăsat un gust profund amar au fost gunoaiele de la marginea satului, într-o zonă aflată pe malul apei. M-am alăturat celor care au curățat zona, pentru că aici efortul era ceva mai mic. Și am cules atât de multe gunoaie! Atât de multe sticle de băutură, scutece de unică folosință, cauciucuri, haine și multe altele pe care natura nu știe să le descompună. La fel de trist au fost când au venit doi localnici care stăteau cu mâinile în buzunare și priveau la voluntarii care plantau la ei în sat.

Însă per total n-ar fi avut cum să fie altfel. Am fost cu picioarele pe pământ, la propriu și la figurat. Într-o Românie care are nevoie de ajutorul nostru, al tuturora. Dar în care vor mai fi încă mulți care vor sta pe margine. Dacă mai ai instrucțiuni legate de plantarea sau de îngrijirea pomilor te rog să îmi lași un comentariu.