Privind în jur, la nenorocirile de tot felul, nu mă întreb decât: ce ar trebui să fac dacă aș fi acolo? Este motivul pentru care cursurile de prim ajutor au fost printre obiectivele prioritare pe lista mea de ”to do”. Iar la prima ocazie ivită m-am înscris la curs, fără a mă aștepta totuși să devin un Superman(woman) peste noapte. Doar cu speranța să învăț ceva mai mult decât aș putea afla dintr-un video pe youtube.
Cursul de prim ajutor disponibil la Crucea Roșie Brașov este împărțit pe două zile, câte patru ore pe zi. Probabil că un curs similar este disponibil la filialele Crucea Roșie din alte orașe, dar mai există și alte instituții sau firme care organizează acest curs. Prețul este de 150 de lei și include un manual plus un CD care are același conținut ca și manualul tipărit, dar merge a fi ascultat din când în când, pentru reînprospătarea cunoștințelor. Iar cursul este predat de un medic, asta fiind condiția obligatorie pentru a obține și un certificat la final.
În orele petrecute la cursuri am învățat să evaluez starea unei victime, să-i verific reacțiile, să eliberez căile respiratorii, să fac compresii toracice și respirație gură la gură, să acord primul ajutor în caz de arsuri, leziuni sau sufocare. Recunosc, au fost extrem de multe noțiuni noi și complicate pentru o persoană care nu are de-a face cu domeniul de nicio culoare. Tocmai de asta înțeleg de ce ai avea nevoie de un manual pe care să îl tot recitești și să reiei cursul la fiecare doi ani. Și, pe lângă partea teoretică, am putut exersa compresiile toracice și respirația gură la gură pe un manechin special creat pentru a-ți arăta dacă faci treabă bună de salvator sau nu. În cazul meu nu pot decât să învăț bine teoria și manevrele și să mă apuc de tras de fiare, pentru că manechinul mi-a dat de înțeles că nu prea pot ține un om în viață 🙂
Mai în glumă, mai în serios, un astfel de curs îți deschide ochii asupra realității care te înconjoară. Sunt situații în care secundele contează și pot face diferența între o viață în plus sau în minus. Medicul care ne-a predat toate tehnicile, și ne-a răspuns la toate întrebările și curiozitățile, a avut grijă să sublinieze în numeroase rânduri situațiile limită în care te poți afla ca și salvator. Și nu știu cum au perceput asta cei veniți acolo din obligație (cadre didactice, asistente, ghizi sau oameni cu alte joburi pentru care este obligatoriu acest curs) dar ca un ”amator”, care nu are nevoie de diplomă, doar de cunoștințe, este destul de împovorător doar să îți imaginezi situațiile în care poți salva sau nu o viață.
Probabil că acum te întrebi dacă ți-ar fi sau nu de folos și ție un curs de prim ajutor. M-am întrebat și eu, de mai mult ori, recunosc. Doar că eram deja legată de prea multă vreme de promisiunea de a-l urma. În timpul cursului mi-am amintit și de ce… Mi-am amintit de prietena care s-a prăbușit lângă mine după o supradoză de pastile, de omul doborât pe munte de o pișcătură de zburătoare veninoasă, de tipa care și-a rupt piciorul alunecând pe iarbă, departe de oraș, de toți oamenii care au avut nevoie de un prim ajutor acordat de neștiutori. Sunt toate povești cu happy-end. Dar dacă n-ar fi fost?
Google-ul sau cadrele medicale te vor ajuta să afli unde se fac cursuri de prim ajutor în orașul tău. Rămâne să decizi dacă ai nevoie de el, dacă poți trăi foarte bine și fără el sau dacă îl vei face dorindu-ți mereu să nu fie nevoie să pui în aplicare. Bine-ai venit în club!
Foto: pixabay
