Din păcate frica de apă nu se poate trata în vreun fel. Trebuie doar să o conștientizezi și să o combați cu multe ore de exercițiu. Dar, savurând fiecare mică victorie, ai șanse destul de mari să transformi înotul într-un sport preferat. Cum sună asta? Să ajungi de la un ”eu nu intru în apă!” la ”hai, mergi și tu la înot!?”.
Firesc, teama poate fi evaluată la fiecare individ în parte. Unii se ating de apă doar dacă e vorba de spălat. Alții au demonii lor, ceva mai mici, dar nu reușesc să scape de ei. Ce înseamnă frica de apă până la urmă? Senzația permanentă că te îneci. Că apa complotează împotriva ta și vrea musai să te atace. Că valurile mușcă din tine. Că te vei duce ca un bolovan la fund… Asta ar fi definiția mea, după câteva decenii cu frică de apă. Dar probabil că îți dai seama cel mai bine că ți-e frică atunci când stai pe marginea unei piscine cu apă limpede, călduță, și încă te mai întrebi dacă să te aventurezi sau nu!
Sfaturile care vor urma vin din experiența adunată în primul an de lecții și încercări. Te voi încuraja – printre toate rândurile – să îți învingi teama și prejudecățile. Pentru că s-ar putea să rezulte, la final, o mare poveste de iubire.
Documentarea
Află ce bazine ai în orașul tău, informează-te despre program, tarife, lecții de înot și de unde îți poți cumpăra echipament. Dar stabilește-ți un deadline pentru că altfel vei avea mereu tendința să amâni. Iar amânările nu aduc rezultate. Mergi la o singură oră, de probă, dacă ai la dispoziție mai multe opțiuni și vrei să le diferențiezi. Și stabilește apoi ziua (sau zilele) în care urmează să mergi la înot. Recomandaea mea ar fi să le fixezi în timpul săptămânii căci în weekenduri vei găsi mereu pretexte să lipsești.
Echipamentul necesar
Nu îți cumpăra lucruri costisitoare. Prin magazinele Auchan, Careffour, Selgros și mai ales Decathlon găsești ochelari, cască și costume de baie la prețuri mici. Ia-le pe astea întâi iar mai târziu, dacă te ții de treabă, te poți recompensa cu echipament mai bun. Pe lângă cele menționate mai sus vei mai avea nevoie și de: un halat sau prosop mare de baie; papuci din plastic/spumă (îi poți folosi pe cei pe care îi ai deja acasă); gel de duș și șampon; o pungă în care să îți pui toate lucrurile ude, după înot. Îți recomand să ai și o geantă sau un rucsac anume pregătit pentru mersul la bazin și să îți pui la loc în el toate lucrurile, după ce s-au uscat. Astfel vei evita să te trezești mereu că ai uitat ceva acasă.
Cu sau fără profesor?
Cred că asta ar fi una dintre întrebările cele mai importante, nu? Știu, avem cu toții acel prieten binevoitor, chiar priceput, care ne arată vara, la mare, cum e treaba cu înotul. Însă la cursuri am aflat că este mai simplu să înveți pe cineva de la zero, decât să încerci să repari ceea ce a învățat greșit mai înainte. Așadar: categoric cu un profesor. De ce? Un instructor bun (așa cum era Vali a noastră! mulțumim!!) va avea o abordare personalizată pentru fiecare elev în parte. Îți va vedea fricile și te va îndruma pas cu pas să te lepezi de ele. Îți va explica unde greșești, dacă ești prea încordat, ce poți încerca acasă și multe amănunte la care nici nu te gândești. Te va ajuta uneori de pe margine sau chiar din apă și te va provoca întotdeauna să înveți ceva nou. În plus, atunci când ai un profesor pe care îl plătești ești ceva mai conștiincios.
Pașii mici sunt cei mai importanți
Orice vârstă ai avea, te numești începător. Probabil că vei intra în bazin cu o centură care să te ajute să plutești. Și/sau vei avea o baghetă sau o plută. Indiferent de numărul accesoriilor cu care te scufunzi în apă, teama nu pleacă nicăieri. Așa că învață să te împrietenești cu apa prin fiecare gest. Dă din mâini și din picioare, observă interacțiunea ta cu apa, relaxează-te și respiră adânc. Primele exerciții vor fi la marginea bazinului, vei învăța să îți ridici picioarele deasupra apei și să le miști alternativ. Ține minte senzația asta, pe cât de greu este la început pe atât de simplu va fi mai târziu! Dacă ai răbdare, notează-ți orice lucru mărunt învățat la fiecare curs. Pentru că prima lungime de bazin, indiferent cum o parcurgi, este printre cele mai prețioase experiențe.
Răbdare – Relaxare – Respirație
Cei 3R fără de care nu poți învăța înotul. Cred că în primele două luni nu am evoluat prea mult. Profa mi-a mărturisit că era convinsă că voi renunța. Scopul meu personal nu era însă să învăț rapid să înot (nici n-aș fi avut cum…), ci să mă descotorosesc de frici. Aici ajută mult respirația în apă, scufundările, pluta și alte exerciții care se fac mai degrabă pe loc, la o margine de bazin. Să le explic:
* La marginea bazinului, te întinzi pe apă, te ții cu mâinile de margine, miști ușor din picioare ca să plutești, tragi aer în piept și apoi bagi fața în apă. Elimini aerul ușor pe nas sau pe gură și observi cum ies bulele. Cele mari înseamnă că ai scos aerul prea repede
* Când îți faci curaj să te scufunzi – la marginea bazinului, tragi aer în piept și te bagi cu totul în apă. Dacă îți este foarte teamă atunci te poți ține cu un braș de marginea bazinului. După ce elimini ușor cea mai mare parte a aerului din plămâni te tragi deasupra apei. După un timp vei descoperi că apa te scoate forțat la suprafață, chiar dacă ai vrea să te opui
* Pluta începătorului se face întinzându-te pe apă în timp ce te asiguri cu o mână de marginea bazinului
Cu siguranță mai sunt și alte exerciții pentru începători, pe care ți le vor recomanda profesorii, dar nu uita: răbdare, relaxare și respirație – în apă și deasupra ei.
Research, lectură și gimnastică
Ambiția te va trimite acasă să studiezi de ce anume nu îți iese o mișcare. Nu te împotrivi! Pe internet găsești o sumedenie de articole, imagini și filmulețe explicative care ți-ar putea fi de folos. Desigur, nu există rețeta magică pentru învățare, dar s-ar putea să găsești pontul perfect pentru a reuși o mișcare anume. Experiența altor oameni este foarte prețioasă și te va scuti de ceva ore de chin, așa că profită de tehnologia la care ai acces. În plus, caută exerciții ușoare care să îți tonifieze grupele musculare unde simți că ai deficiențe – brațe, picioare sau ambele. Dacă le repeți chiar și o dată pe săptămână tot îți vor fi de folos.
Savurează orice mică victorie
Nu te simți jenat(ă) să povestești tuturor că ai avut curajul să intri în apă fără centură sau că ai înotat timp de patru mișcări de brațe. Apropiații te vor încuraja să mergi mai departe și poate că îi vei inspira și pe alții să se apuce de înot. În plus, din victoriile astea mici se construiește una mare.
Încearcă să te privești
Primul pas este să îți contientizezi mișcările, să îți dai seama de fiecare dată ce faci diferit și, mai ales, să vezi pe unde își mai bagă coada frica. Apoi caută pe cineva care să te filmeze – profesorul, un coleg de bazin sau cheamă pe cineva apropiat special pentru asta. Chiar dacă în apă te simți ca un delfin, după ce vei vedea filmarea nu vei mai avea aceeași părere. Dar este foarte util să te analizezi și să îți corectezi la timp mișcările.
Învață, învață
Deși mă trece un fior numai cât zic asta, vei avea de învățat cu fiecare gură de apă pe care o înghiți, cu fiecare ezitare, când te scufunzi, când te agiți. Vei avea zile mai bune și zile foarte dificile. Un avantaj al orelor de înot este că nu te poți gândi la nimic altceva. Față de aerobic, să zicem – unde dai din mâini și din picioare și te gândești la job – aici ești 100% prezent(ă). Așa că profită de asta pentru a observa mereu unde greșești. Ai înghițit apă multă? Nu-i nimic, tușește bine și recapitulează-ți mișcările. Ai un cârcel? Prea multă încorcare. Ți-e teamă să te desprinzi de margine? Du-te la mijloc…
Nu merge la bazin cu stomacul plin
Calculează-ți mesele în așa fel încât să mănânci cu maxim o oră înainte de înot. Și nu foarte copios, ci mai degrabă energizant. Oricum, îți va fi foarte foame după! Mâncatul înainte de înot îți poate cauza reflux gastroesofagian sau o stare de greutate și disconfort. Deci focalizează-te mai degrabă pe alimente care să îți dea energie și nu uita să te hidratezi, chiar dacă urmează să intri în apă.
Aș putea povesti încă destul de mult despre ce înseamnă înotul pentru începători. Dar mă opresc aici, adăugând doar un ultim sfat: caută-ți motivația personală înainte să te apuci de lecțiile de înot. Care este ”de ce”-ul tău?
Pentru orice mare fricos, înotul va fi un proiect important. Atât eu cât și tu ne-am dori să îți iasă și să te poți bucura apoi de beneficiile multiple ale acestui sport în apă.
Nu îți pot explica cât de minunat este să faci câteva lungimi de bazin fără pauză sau să te bălăcești în mare și să admiri meduze și bancuri de pești trecând pe sub tine.
Succes!
În cei mulți ani ai mei, nu am învățat încă să înnot. Frică de apă nu am din fericire. Am fost aproape de a mă îneca de vreo 3 ori, două dintre ele chiar serioase… Cu toate acestea mă bag fără probleme în apă (dacă ating fundul bazinului sau cu PFD dacă e adânc) – pot să înnot doar pe sub apă, sau cu snorkel….
Partea cu a respira când înnot nu o stăpânesc… Coordonarea aia… Oricum cred că de vină sunt oasele mele cam grele, de plumb… Eu nu prea plutesc =))
Articolul tău m-a determinat să caut și eu cursuri în oraș aici. M-am oprit însă că să îți scriu acest comentariu și apoi mă duc direct la google să caut!
Felicitări și mulțumesc!
Cu drag, sper să găsești cursurile potrivite. Îmi doresc și eu să mă reapuc, căci am întrerupt înotul când a venit pandemia. Practica și perseverența sunt ingredientele pentru a scăpa de orice dificultate, ca în orice alt sport de altfel. Spor!
Eu am învațat 1 persoane sa învingă.. Apa..
Deci metoda mea (nu știu dacă e cea mai buna dar..)
Deci= pui ochelari de înot in apă de 1 Metru sau 1, 5 Metri si respectivul/a își tine respirația și se scufundă cu capul in apă.. In bazin cu apa limpede.. Tot corpul, nu face nimic doar sta nemișcat si privește fundu bazinului, cand nu mai are aer se Ridică in picioare și respira. Repetând de cateva ori exercițiu asta persoana respectivă isi va da seama ca apa te susține, mai mult de 70% și in nici un caz o chestie odioasa care te trage si te îneacă. Succes si sper ca și sfatul sa fie util,
Ionuț, mulțumesc pentru comentariu și pentru sugestie. Acum, că am învățat să înot, spun un mare DA pentru recomandarea ta. Cred că ar funcționa perfect pentru persoanele care nu știu să înoate dar care nu prea se tem de apă. În cazul celor cu frică foarte mare de apă, cum am fost eu, și nu pot spune că mi-a trecut de tot, durează ceva mai mult. Tehnica asta este folosită și de instructorii de înot, care te îndeamnă să te ții de marginea bazinului, să ridici picioarele și să plutești, să simți cum te ține apa. Dar frica înseamnă încordare, ceea ce nu prea duce la plutire, ci îți trage picioarele la fund. Unii învață să plutească de la prima ședință, altora (eu) le ia câteva luni. Cert este că dacă ai ambiție și răbdare reușești cu siguranță 🙂
Îmi place cum ai descris experiența. De curând mi-am invins și eu aproape complet frica de apa. Mai avusesem o tentativa acum câțiva ani însă am renunțat după 8 ședințe. Acum am 7 luni de când merg la bazin, in fiecare săptămâna, și o fac cu entuziasm de fiecare data pentru ca a ajuns sa îmi placa foarte mult și micile progrese pe care le observ ma motivează si mai mult. Eu una mi-am spus ca la bazin e bine sa fiu cât mai curajoasa și sa încerc cât mai multe lucruri pentru ca pe de-o parte la bazin ești in deplina siguranța supravegheat de antrenor și pe de alta parte el te poate corecta și îndruma astfel încât progresul devine foarte rapid. Chiar dacă a venit frigul mersul la bazin rămâne o plăcere și aștept cu nerăbdare vara in care nu voi mai fi un simplu spectator la piscina.:)
Andreea, am așa un zâmbet mare. Mă bucur nespus că mai sunt și alte persoane care simt la fel. Eu una reușesc să respect mai bine programul de mers la bazin în anotimpul rece, când am mai puține chestii de făcut. Plus că da, este nemaipomenită senzația să înveți iarna și să te poți bălăci vara, ca restul lumii. Spor la exersat mai departe și felicitări că ai avut ambiția de a-ți învinge fricile!