Sunt bărbaţi ăia de învaţă din filme. După ce le dau note de 7 pe imdb, cum primeau ei la orele de dirigenţie pe teme care-i făceau să roşească. Ăia de pricep că flirtul dintre personajele principale nu se petrece pe Marte. Că e pământean de-al nostru şi că are mai multe reţete decât cozonacul de paşti.
Bărbat ne place nouă femeilor să-i spunem individului care rămâne mereu în echilibru. Undeva pe graniţa dintre fascinant şi dezordonat. Desigur, înclinând mai mult către primul. Fără să-şi bage prea mult gel în păr. Ori să omită să îşi tundă unghiile. Potrivindu-şi hainele după normele de minimă estetică. Mestecând gumă doar până la coşul de dinaintea locului de întâlnire.
Sunt ceva mai bărbaţi ăia care nu gândesc (doar) între picioare. Care nu-şi dau testosteronul pe faţă undeva între primele şase replici şi trei ocheade. Chiar şi numai pentru a salva aparenţe prefabricate sau moştenite din tată în fiu.
În fine, bărbaţi sunt cei care ştiu că femeile au perioada aia a lunii. Plus zilele şi episoadele de dinainte. Stadiul de scorpie. Tunete şi fulgere. Punct. Restul rămân puberi forevăr sau cel puţin până le desenează vreuna, în creioane frumos colorate, diferenţele dintre sexe. Şi-ar mai fi…
Sunt bărbați toți ăia. PUNCT. Sunt bărbați toți cei fără ovare, toți cei fără SPM sau PMS, sunt bărbați cei care fac pipi din picioare, cei care nu dau mucii pe ele sau care suie femeile pe cel mai înalt piedestal. Sunt bărbați toți cei care nu sunt femei, chiar dacă uneori plâng ca niște ..de, chiar dacă roșesc ca niște domnișoare. Sunt bărbați orice ar spune femeile. Sunt bărbați pentru că n-au nevoie să le dea cineva voie.
Iertat fie-mi SMG-ul, sunt bărbat și asta mă ține ocupat!