Instructorul auto este ca un semizeu, din cuvântul căruia nu ieși până nu înveți să stăpânești mașina. El observă totul, el te ghidează în școala de șoferi, el îți explică și îți repetă regulile până când creierul tău învață să gândească șoferește. Doar că la final, când ajungi să șofezi pe cont propriu, s-ar putea să realizezi că ai învățat unele lucruri prost sau incomplet.
Dar n-o să-l învinuiesc neapărat pe instructor pentru toate lacunele din școala de șoferi. Deoarece în România poți obține permisul de conducere pentru categoria B după urmarea cursurilor de teorie (la care am înțeles că mulți nici nu participă!) și doar 30 de ore oficiale de condus. Care, de fapt, sunt mai scurte decât ora de pe ceas și se traduc în 15 ședințe de practică, la volan. Iar după trecerea examenului teoretic și a celui practic vei obține un permis de conducere valabil pentru 10 ani, deși ți-ai petrecut undeva între 20 și 25 de ore efectiv șofând. Apoi, când ai permisul în portofel, te urci la volanul unei alte mașini și te aștepți să știi exact ce ai de făcut, să pui în aplicare ce ai învățat și să te descurci perfect în trafic. Nu!?
Am luat permisul de conducere de câteva luni deja, dar fiecare experiență la volan înseamnă tot experimentare și învățare. Sunt atât de multe lucruri pe care nu apuci să le testezi în orele alea de școală încât e musai să devii autodidact, să întrebi un alt șofer, să cauți mereu îndrumare. Să tot înveți, cu volanul în mână și cu însemnele galbene în geam.
Dacă vrei să începi școala de șoferi, gândește-te și la tine – cel care vei fi absolvit-o. Și asigură-te că primești lecțiile de care ai nevoie, nu încerca să fentezi sistemul! Întreabă-l pe instructor cât mai multe, chiar dacă întrebările par tembele sau repetitive. Și nu te feri de orice experiență mai dificilă la volan, câtă vreme îl ai în dreapta ta, cu pedalele lui. Țelul tău este să nu devii mai târziu un pericol la volan!
Iar dacă mi-ai cere mie acum părerea, după ce am început să conduc, ți-aș spune mi-aș fi dorit să fi avut habar să fac măcar câteva lucruri în mod diferit:
Primul – Întâlnirea cu pedalele și volanul
N-ar fi trebuit să încep orele de condus fără să am habar cum se manevrează mașina! Primele ședințe sunt de acomodare au autoturismul, cu drumul, cu pedalele, cu toate taskurile unui șofer. Dar pentru că ești foarte începător, procesul se desfășoară greoi. Iar instructorul nu se obosește să te ducă mai întâi într-un poligon sau într-o parcare goală și să te învețe pe îndelete care e treaba cu pedalele, cu manevratul volanului sau alte asemenea.
Așa că dacă ai vreun cunoscut care te poate asista într-un poligon ar fi mai bine să petreci întâi niște timp pe acolo, învățând mai ales care e treaba cu ambreiajul. Asta te-ar putea ajuta să începi școala mai sigur pe tine și să folosești mai eficient ședințele de condus. Ca să nu ai nevoie de ore extra.
Al doilea: Fecvența orelor de condus
În câteva luni de școală am avut doar câteva ședințe la două-trei zile una de alta. În rest… intructorul m-a programat câte o dată pe săptămână, a mai anulat, a plecat în concediu, a luat și Covid, a plecat iarăși în concediu… Deci am avut pauze de zile multe sau chiar săptămâni între ședințe. Iar lucrurile astea s-au reflectat în ritmul meu de învățare.
Dacă te apuci de școala de șoferi discută cu instructorul de la bun început și asigură-te că are timp disponibil ca să faci câte două ședințe pe săptămână, să nu îți pierzi îndemânarea pe care te chinui atât de mult să o capeți. Oricât de priceput ar fi instructorul și oricât de bun elev ai fi tu, pauzele mari se vor resimți.
Al treilea: Plecarea din rampă
La școala de șoferi am exersat plecările din rampă utilizând numai pedalele. Și le reușeam mai mereu, fără să îmi moară motorul. Pentru că mașina de la școală era pe motorină. Am discutat cu instructorul despre plecarea din rampă cu frâna de mână și mi-a spus hotărât că nu se mai folosește acea metodă la școală.
Mai târziu, când m-am mutat pe mașina noastră, pe benzină, ghici ce? Mi-a murit motorul de trei ori într-o rampă de toată gluma! Așa că a trebuit să merg în poligon și să învăț plecarea din rampă cu frâna de mână, fără instructor, ca să nu mai rămân blocată în trafic. Deci dacă urmează să conduci o mașină pe benzină insistă să înveți manevra asta, e chiar importantă!
Al patrulea: Șofatul în afara orașului
Am făcut toată școala de șoferi doar în oraș. Am condus ca un melc, în cea mai mare parte a timpului. Am schimbat în treapta a treia foarte rar. Apoi a venit vremea să conduc pe un drum național. Iar Mihai, lângă mine, nu făcea decât să repete ceea ce mintea mea nu știa să pronunțe: ”accelerează, accelerează…” Da, am luat permisul fără să fi accelerat vreodată la 70 km/oră și fără să fi ajuns vreodată în treapta a cincea! O fi în regulă așa?
Al cincilea: Să îți zic un secret – Habar n-am cum funcționează mașina!
Noțiunile alea de mecanică, din curs, sunt apă de ploaie. Multă teorie pe care nu ai cum să o înțelegi dacă nu aveai de dinainte habar de ceva mecanică. Iar instructorul nici nu se-a obosit să îmi explice cum e cu ambreiajul și ce rol are el.
Dar ca să utilizezi corect un autoturism și să îl poți controla ai nevoie să înțelegi cum funcționează angrenajele lui, care sunt mecanismele din spate, cum sunt corelate între ele. Dacă nu înțelegi din cursuri și nici de la instructor caută pe youtube. Eu asta fac abia acum!
Al șaselea: Mersul spre marginea drumului
Instructorul o să te lase să circului safe, spre marginea din dreapta a drumului, acolo unde ai tendința să te refugiezi de mașinile care vin din sens opus. Ca să-i dai lui mai puține bătăi de cap. Apoi, când o să ajungi și tu șofer adevărat, vei descoperi că nu este tocmai corect.
În localități ai șanse mari să agăți oglinzile celor parcați și să treci prin toate bălțile după ce plouă. În afara localităților nu este safe pentru pietoni când tu ești prea spre margine. Și mai sunt și alte motive. Așa că mergi cât mai spre axul drumului de la bun început și întreabă-ți instructorul care sunt reperele la care să te raportezi. Sau caută și asta pe youtube, dacă el nu are chef să te învețe.
La final nu pot decât să îi urez să poți fi numai ochi și urechi la școală, și să iei tot ce este mai bun din ea.
Iar dacă ești deja șofer… Tu ce ți-ai fi dorit să fi știut înainte să începi școala?
Bun articol, Ana. Adaug la lista ta: adaptarea la condiţiile de drum încă din primele ore de condus. Mi-ar fi prins tare bine să fi învățat cum să conduc în condiții meteo nefavorabile cu instructorul şi nu pe propria piele. Pe scurt, dacă ninge/plouă, carosabilul este ud/înghețat dublează distanța față de restul participanților la trafic, adaptează viteza (mai bine melc decât vitezoman în şanț sau pe contrasens), foloseşte frâna de motor (da, există şi frână de motor) ca şi când frâna de picior nu ar exista şi, cel mai important, trage naibii pe dreapta sau nu pleca la drum lung pe cod roşu de ninsoare. Iar dacă totuşi o faci, măcar să fie pe zi.
Încă un sfat, din curiozitate măcar, învață cum să rezolvi din timp o pană. La 3 dimineața (în câmp) scad drastic şansele să te ajute cineva să instalezi roata de rezervă, mai ales când constați că bara de la cric lipseşte din maşină.
Apoi, dacă te apucă să te dai cu rimel la semafor fără să-ți pese că ții un cârd de maşini pe loc aşteaptă-te să fii cel puțin scuipată de către ceilalți. Nu e cazul tău sau al meu, dar uneori (subliniez uneori) e safe sã te poți stăpâni când îți vine să omori o şoferiță de genul.
Aaaa, şi dacă ai învățat să înjuri la volan ai grijă să te abții când e şi mama ta în maşină. Ar putea să te surprindă cu un dos de palmă de-ți moare şi motorul.
Ar mai fi multe de scris, dar mă opresc aici să las loc şi altora mai experimentați în ale condusului.
Mulțumesc! Să știi că inițial aveam titlul ”Cinci greșeli…”, apoi am mai găsit una și apoi am realizat că vor mai apărea și altele. Iar tu mi-ai dat deja niște idei cu care să completez articolul. Și chiar mă gândeam într-o zi – când eram la volan, departe de oraș, într-o zonă fără semnal – ce m-aș face dacă aș avea o problemă cu mașina pe acolo și aș fi singură. Dar bănuiesc că voi avea timp să experimentez o grooooază de chestii.
Rămâne de poveste episodul când ați început tu și cu Oana, la Lepșa, să vă povestiți aventurile la volan. Până atunci Mihai era de părere că sunt incompatibilă cu condusul din cauză că mă cert cu lumea. După ce v-a auzit pe voi a devenit mai prietenos cu gândul că îmi voi lua permisul. Dar deocamdată sunt cuminte, nu înjur deloc :)))