Hai cu noi pe munte – povestea mea din ultimii trei ani

Hai cu noi pe munte - povestea mea din ultimii trei ani

Până acum câţiva ani iubeam muntele în taină. Îl mai vizitam din când în când şi rarele drumeţii către un vârf mi se păreau victorii de nedescris în cuvinte. Ştiu, de acolo, din hainele de orăşean, ai impresia că montaniarzii sunt făcuţi din altă carne, că respiră altfel, că se mişcă mai ager, că au ceva ce tu nu ai. Aşa credeam şi eu pe atunci. Dar mi-a trecut între timp!

Acum 3 ani am primit de la Geo o invitaţie pe facebook la cursurile „Hai cu noi pe munte!”. M-am înscris fără să stau prea mult pe gânduri, deşi eram cam la graniţa limitei de vârstă. Dar, mă ştiţi doar, nu mă uit prea des în buletin şi nu mi-e teamă să-mi înfrunt temerile. Iar ăla a fost pasul care m-a conectat definitiv cu muntele şi natura, care mi-a făcut cunoştinţă cu căţărarea, orientarea şi alte minuni străine mie. Care m-a condus în mijlocul oamenilor ălora îmbrăcaţi în haine tehnice, care par dintr-o altă lume. Şi ce frumoasă e lumea lor!

Ce a însemnat atunci, la început, „Hai cu noi pe munte”? Vă zic frânturi, la nimereală, care îmi trec acum prin minte. Am învăţat să descifrez marcajele turistice şi cum să mă orientez pe munte, am aflat cum să îmi fac rucsacul şi ce să (nu) bag în el, am învăţat să îmi aleg hainele şi să mă feresc de pericole. M-am apropiat pentru prima dată pe un perete de căţărare şi mi-am activat încăpăţânarea de a urca până sus. Dar, peste toate astea, am descoperit o nouă lume, caldă, prietenoasă, plină de oameni frumoşi, gânduri bune, cântece faine, amintiri unice şi dor de ducă.

Hm, da, nici mie nu-mi vine a crede că au trecut deja trei ani! Ani cu muuulte plimbări la munte. Ani în care lumea se mai miră doar când stau acasă în weekend. Ani în care setea de umblat prin natură e tot mai mare. Ani în care am trecut de cealaltă parte a baricadei, ca trainer şi project manager la „Hai cu noi pe munte”. Ani în care unii îmi tot dau like-uri la poze pe facebook şi îmi tot spun, încântaţi, că ar merge şi ei la munte. Eu le zic „hai!”. Dar cei mai mulţi îşi tot găsesc pretexte să amâne. Iar eu le-aş zice, sincer şi direct – cum mă ştiţi – că pe mine nu amânarea m-a dus la munte. Ci nerăbdarea 🙂

Anul ăsta Albatrosul organizează a 6-a ediţie a cursurilor de educaţie montană „Hai cu noi pe munte!”. Ca să îţi zic aşa unele chestii inside… este un proiect la care se lucrează cu săptămâni înainte, bazat pe voluntariat şi pe ideea de „dat mai departe”. Şi este un proiect în care albatroşii adună tot ce au mai bun şi mai frumos spre a transmite altora, unor gălăţeni care au nevoie să înveţe că dacă noi nu avem munte… ne ducem cu mare drag până la el!!

Înscrierea în acest proiect se face completând formularul de aici, nu înainte de a vedea calendarul cursurilor de la evenimentul de pe facebook. Şi dacă ai întrebări sau nelămuriri le poţi trimite un mesaj privat organizatorilor pe pagina Albatros Galaţi. Iar dacă nu ai timp să vii la cursuri sau dacă nu te încadrezi în limita de vârstă, poţi participa oricum la ieşirile Albatrosului. Numai să trimiţi un mesaj şi să întrebi ce şi cum…

Participarea la cursurile Hai cu noi pe munte este gratuită, singura „taxă” simbolică percepută fiind nişte rechizite noi care vor fi donate ulterior unui ONG din Galaţi. Anul trecut costurile acestor cursuri şi aplicaţii au fost acoperite din fonduri obţinute prin participarea la Semimaraton Galaţi 2016. Anul acesta toate cheltuielile vor fi susţinute din fondurile ONG-ului Albatros Galaţi. Iar pentru anul viitor, la ediţia a 7-a, participăm din nou la Semimaraton Galaţi 2018 cu proiectul „Hai cu noi pe munte”.

Motiv pentru care vine a doua invitaţie, aceea de a alerga sau a dona la Semimaraton Galaţi pentru cauza „Hai cu noi pe munte”. Aud întrebarea: de ce? Probabil că asta aş întreba şi eu dacă nu aş face parte din această asociaţie. Aşa că explic. Acest proiect derulat anual are în spate costuri pentru materialele necesare cursurilor, consumabile, promovare, echipament, taxe şi alte mărunţişuri financiare pe care unui ONG cu venituri din formulare de 2% îi este cam dificil să le acopere.

De ce să susţii o cauză care înseamnă de fapt un curs gratuit? Pentru că dincolo de proeminenţa cuvântului „munte” din acest curs, este vorba de fapt despre un altfel de dezvoltare personală, despre îndepărtarea de sedentarism, despre descoperirea naturii şi multă socializare. Şi pentru că – poate nu te-ai gândit vreodată – cele mai mult ONG-uri sunt înfiinţate pentru a susţine grupuri defavorizate, pentru a combate boli sau sărăcie. ONG-uri care construiesc foarte multe, în care sunt şi eu voluntar şi pe care le ajut ori de câte ori am ocazia. Însă cred cu tărie în organizaţiile care coagulează oamenii de rând, dornici să construiască ceva împreună şi să creeze comunităţi, socializare, educaţie şi evoluţie.

Ne vedem în aprilie la cursuri cu şi despre natură. Şi pe 27 mai la Semimaraton Galaţi. Şi nu uita că barierele cele mai greu de trecut sunt cele pe care ţi le pui singur(ă). Hai cu noi pe munte!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.