Insulină sau zahăr? asta-i întrebarea. Și niciunul dintre răspunsuri nu e greșit! În diabetul de tip 1, efortul fizic apare atât la recomandări cât și la precauții! E confuz la început și, oricâte explicații ai căuta, doar experimentând vei putea înțelege procesul.
Pe de o parte sunt enumerate multele beneficii ale efortului fizic, primul dintre ele fiind scăderea glicemiilor. Pe de altă parte, această scădere trebuie atent monitorizată și, la nevoie, tratată cu… (ai ghicit!) zahăr.
Pentru a putea practica orice sport, pentru o simplă plimbare, pentru treburi casnice obositoare sau pentru meserii care implică efort fizic moderat, pacienții cu diabet zaharat de tip 1 vor fi nevoiți să jongleze în permanență cu valorile glicemiei și aportul de carbohidrați/glucide. Ceea ce înseamnă că s-ar putea să îi vezi adesea consumând dulciuri. Că nu e o poftă. Că uneori e obligatoriu, din cauza riscului de hipoglicemie.
*Menționez că nu sunt medic, nu am vreo calificare în sfera diabetului și nu sunt avizată să dau sfaturi. Doar încerc să simplific niște noțiuni care pot părea dificil de descâlcit **Diabetul de tip 1 este diferit de diabetul de tip 2 (cel mai comun dintre toate) și de celelalte tipuri de diabet. La nevoie documentează-te despre ele în mod specific ***Glucide = carbohidrați = zahăr = glucoză – înseamnă aproximativ același lucru
Glucoză = energie. Cum funcționează un corp sănătos?
Practic, fiecare dintre noi este o mașinărie care procesează alimentele consumate (la alimente se încadrează orice mâncăm sau bem, chiar și puțin-ul și gustat-ul). Iar energia de care avem nevoie pentru a funcționa și pentru a ne mișca rezultă, în principal, din glucoza care ne ajunge în sânge (cea care apare pe etichetele cu valori nutriționale în dreptul categoriei glucide/carbohidrați).
Mai departe, această glucoză este preluată sau depozitată prin mecanismele bine puse la punct ale corpului uman. Și schițez mai jos, în linii mari, întreg parcursul ei:
- Glucoza este principala noastră sursă de energie, fiind utilizată pentru funcționarea întregului organism (valoarea glicemiei este cea care indică cantitatea de glucoză pe care o avem în sânge la momentul respectiv)
- După masă (sau orice gustare, fruct, ronțăit, băutură, floricele etc.) glucoza din alimente, ajunsă destul de rapid în sânge, este stocată sub forma unor rezerve de glicogen, la nivel hepatic și muscular. Iar excesul de glucoză va fi depozitat la nivelul țesutului adipos. În kilograme în plus, cum s-ar zice…
- Chiar și în intervalele de pauză alimentară, corpul uman va continua să consume energia de care are nevoie pentru funcționare, menținându-și nivelul glucozei din sânge prin accesarea rezervelor de glicogen menționate anterior
- În timpul efortului fizic, necesarul de glucoză al corpului va crește direct proporțional cu intensitatea activității, iar meținerea valorii normale a glicemiei se va realiza (la persoanele fără diabet!) prin eliberarea glucozei din depozite și, după epuizarea lor, prin gluconeogeneză
- Secreția de insulină (hormon secretat de pancreas, responsabil cu scăderea nivelului de glucoză în sânge) va fi redusă automat, ceea ce va duce la coborârea glicemiei. Dar nivelul glicemiei va continua să scadă chiar și după terminarea efortului, deoarece glucoza din sânge va fi redirecționată către refacerea rezervelor de glicogen
- În același timp, vor fi eliberați și hormonii de contrareglare (glucagon, cortizol) care induc gluconeogeneza și glicogenoliza, procesele care reglează și mențin glicemia la valori normale
Cu alte cuvinte, când consumi alimente corpul le va converti în energie și în rezerve. Când nu cosumi, corpul își va folosi depozitele. Asta dacă nu ai diabet…
Glucoza și diabetul de tip 1
Diabetul de tip 1 este o boală autoimună în care pancreasul nu mai secretă insulină. Never. Forever. Aceasta duce la creșterea glicemiei după orice masă sau gustare și necesită administrarea de insulină prin injectare, dar și monitorizarea atentă a glicemiilor.
Rutina fiecărui pacient cu diabet de tip 1 include verificarea glicemiilor înainte și după ce mănâncă ceva, pentru a evita hipoglicemiile (valorile mici ale glicemiei) și hiperglicemiile (valori ridicate). Primele sunt mai periculoase, deoarece scăderea glicemiei vine cu o serie de simptome care pot varia de la ușoare la agresive: tremurături, iritabilitate, ritm cardiac accelerat, amețeală, vedere încețoșată, foame excesivă, senzație de slăbiciune, furie, neliniște, lipsa capacității de coordonare, spasme musculare etc. Iar situația cea mai gravă, care conduce la comă hipoglicemică, se manifestă și prin pierderea conștienței.
Da, hipoglicemiile pot fi experimentate și de către persoanele fără diabet, în situații de efort intens sau după multe ore fără mâncare, tot din cauza scăderii glicemiei. Ele se tratează cu gustări bogate în carbohidrați/glucide – biscuiți, fructe, sucuri etc. – dar chiar și fără a mânca sau bea nimic, organismul unei persoane fără diabet va avea capacitatea de a-și accesa rezervele și de a-și crește treptat glicemia.
În cazul persoanelor cu diabet de tip 1 situația este însă complet diferită! Asta deoarece insulina administrată prin injectare (insulina exogenă) induce blocarea proceselor de gluconeogeneză și glicogenoliză explicate mai sus, iar răspunsul hormonilor de contrareglare este și el foarte slab.
Cu alte cuvinte, în condiții de glicemie scăzută, cu risc către hipoglicemie, organismul acestor persoane nu va avea capacitatea de a-și crește singur glicemia, fără ajutor din exterior (zahăr, gustări, sucuri etc.).
Cu toate astea, activitățile sportive sunt recomandate și necesare în viața celor cu diabet de tip 1, având multe beneficii. Efortul fizic scade glicemia, crește sensibilitatea la insulină și îmbunătățește utilizarea glucozei în țesuturi. Ajută la scăderea în greutate și la scăderea tensiunii arteriale și contribuie la multe alte procese din organism. Și, evident, contribuie și la relaxare, la starea de bine, la un somn odihnitor.
Deci… insulină sau zahăr?
Suntem pacienți cu diabet de tip 1 – denumit și insulinodependent. Dar în condiții de efort fizic o să ne vezi mai rar injectând insulină și mai adesea, probabil, consumând dulciuri, sucuri, geluri, dextroză sau zahăr la plic. Uneori chiar și zeci de grame, în timpul sporturilor intense, cu efort de lungă durată, pentru a-i putea asigura corpului tot necesarul de glucoză de care are nevoie pentru a genera energie.
Diabetul nu este o condiție medicală care ne împiedică să consumăm zahăr, ci este o condiție medicală în care corpul nu își mai poate regla corect nivelul glucozei din sânge. Și, pentru a ne feri de complicații, este recomandat să ne păstrăm valorile glicemiei cât mai aproape de cele normoglicemice. Să scădem glicemiile mari și să le creștem pe cele joase. Iar asta înseamnă adesea (mai ales în diabetul de tip 1) să mă mânâncăm dulce, pentru că ne aflăm în zona riscului de hipoglicemie…
În caz de urgență, sună la 112
Dacă se va întâmpla vreodată să te implici într-o situație medicală urgentă a unui pacient cu diabet, sună la 112. Nu îi administra insulină sau zahăr de capul tău, dacă nu știi cu siguranță ce valoare a glicemiei are. Sunt două tratamente opuse – unul scade iar altul îi crește rapid glicemia – și îi poți face mai mult rău! Dacă omul nu poate coopera și/sau nu e coerent, operatorul serviciului de urgență te poate ghida cel mai bine.
Dacă ai ceva de adăugat, dacă ai observat vreo eroare, dacă ai nevoie de lămuriri, dacă ai orice gând de transmis… lasă-mi un comentariu. Sunt curioasă de impresia ta
Mai las aici câteva linkuri utile, către articole despre diabetul de tip 1 și sport:
Pași de urmat pentru pacienții cu DZ care vor să înceapă un program de activitate fizică
DIABETUL SI SPORTUL, partea I: Hiperglicemia indusă de sport
DIABETUL SI SPORTUL, partea II: Intensitatea efectului hipoglicemic și moduri de prevenție
DIABETUL SI SPORTUL, partea III: Managementul diabetului în competițiile sportive
2 thoughts on “Sportul în diabetul de tip 1: Insulină sau zahăr?”