Insulina – șoc și groază! Prejudecățile și beneficile ei în diabet

Insulina injectabilă pare a fi bau-bau-ul diabetului. Oamenii te compătimesc când află că ești ”pe insulină”, fără să se gândească vreo clipă că viața tuturor depinde de ea. Iar ca pacient cu diabet de tip 1 trebuie ori să te ferești de privirile descumpănite, să îți injectezi insulina pe ascuns, ori să îți asumi să explici fiecăruia că nu e ceva nociv, că nu ești cu un picior în groapă, că nu există ”câtă insulină trebuie să faci?”…

Medicii diabetologi le explică pacienților în amănunt tot ce ține de funcțiile pancreasului, interpretarea analizelor personale, tipul de diabet și stadiul acestuia, necesitatea unei terapii cu insulină – acolo unde este cazul și, respectiv, cum se calculează și se ajustează dozele. Dar ce nu explică și nu te avertizează medicul e că out there, în lumea reală, e plin de prejudecăți vizavi de insulină, e aproape un stigmat, e un habarnism din care ai ieșit forțat, ai schimbat tabăra și trebuie să schimbi și atitudinea, pentru binele tău!

PRECIZARE: * NU sunt medic, nu am vreo calificare în sfera diabetului și nu sunt avizată să dau sfaturi. Doar încerc să simplific niște noțiuni care pot părea dificil de descâlcit ** Diabetul de tip 1 este diferit de diabetul de tip 2 și de celelalte tipuri. La nevoie documentează-te despre tipul de diabet cu care ai fost diagnosticat/ă, în mod specific! *** Pe blogul meu pot apărea reclame selectate de către google, nu de mine. Unele dintre ele pot promova leacuri diverse, în funcție de activitatea ta anterioară în mediul online. Nu îmi asum aceste reclame și nu recomand vreodată metode alternative, complet dubioase, pentru scăderea glicemiei. Cum ar putea planta X să reducă zahărul din sânge după ce tu l-ai ridicat cu pâine sau cu fructe, de exemplu!?

Domnul Pancreas, cu care faci cunoștință abia când e bolnav…

Insulina este un hormon produs de pancreas, cu rolul esențial în reglarea nivelului de glucoză (traducere: zahăr) din sânge. Mai mult decât atât, insulina e cea care ajută organismul să utilizeze această glucoză, transformând-o în energie. În momentul în care pancreasul nu mai funcționează în parametri normali și nu mai secretă suficientă insulină, gucoza din sânge nu mai poate fi utilizată eficient iar glucoza/zahărul din sânge rămân la un nivel ridicat.

Mecanismul simplificat, pentru omul sănătos: mănânci » unele componente din alimente sunt descompuse în glucoză » glucoza intră în sânge » când detectează glucoză în sânge, pancreasul secretă insulină » insulina ajută la preluarea glucozei din sânge pentru a o utiliza ca energie sau a o stoca

În unele cazuri, însă, pot apărea anomalii în funcționarea pancreasului, cel mai adesea diagnosticate ca diabet. Diabet care poate fi de mai multe tipuri (nu doar două-trei!) și care nu este cauzat de ”ai mâncat prea multe dulciuri, dai în diabet”. Diabet care e sinonim cu a avea un nivel crescut de zahăr în sânge și a fi nevoit să îl echilibrezi prin alte metode. Și prin ”nevoit” a se înțelege că e o condiție obligatorie de bifat pentru funcționarea optimă a corpului uman, nu pentru că așa ar vrea un medic sau un laborator de analize…

Insulina… șoc și groază!

Și-atunci, dacă insulina este produsă în mod natural, în pancreasul fiecaruia, încă de la naștere, de unde percepția asta că ar putea fi nocivă, de nașpa, de evitat? L-am întrebat acum pe chatGPT. Dar i-am mai întrebat, de-a lungul vremii, și pe oamenii siderați la vederea pen-ului cu insulină…

• Percepția prin prisma diabetului de tip 2. În cazul acestei boli, corpul devine rezistent la insulină, nu o mai poate utiliza eficient pe cea secretată de pancreas, motiv pentru care se începe un tratament medicamentos. În timp, pe fondul unui control glicemic dezechilibrat, a schimbării schemelor de tratament, a creșterii rezistenței la insulină, se poate recurge la terapia cu insulină injectabilă, la recomandarea medicului. Percepută a fi ”ultima variantă” în raport cu evoluția bolii și cu înaintarea în vârstă, deci asociată pe nedrept cu o stare de sănătate deteriorată.
• Frica de administrare a insulinei. Persoanelor cu diabet le poate fi teamă atât de injectarea în sine (și aici sunt niște prejudecăți vizavi de injectarea în burtă, deși insulina se injectează mult mai confortabil în multe alte zone…), dar mai ales de potențialele hipoglicemii, periculoase în unele cazuri.
• Percepția negativă pe fondul lipsei de cunoștințe. Nu e de condamnat. Înainte de a citi, a întreba, a ști este ori ”habar n-am” ori ”am auzit că…”. Dar în subconștientul uman probabil că se face o conexiune automată între insulinodependență și o boală gravă, cu o conotație negativă, percepție care poate fi schimbată doar prin documentare.
• Dezinformarea. La un nivel mai avansat, insulina poate fi asociată uneori cu obezitatea sau poate fi percepută ca un tratament care duce la creșterea în greutate. Însă orice amănunt din zona aceasta se discută unu la unu, cu medicul diabetolog, pe seama propriului context, istoric medical, stil de viață și a schemelor de tratament personalizate pentru fiecare pacient în parte.

În realitate, insulina injectabilă nu este o sentință și nu poate fi nocivă per se. Ea poate fi ineficientă sau poate cauza probleme dacă nu este utilizată în cantitățile optime. Lucru valabil, de altfel, în orice altă terapie sau tratament de pe lumea asta. Și le poate da bătăi de cap celor cu teamă de ace, dar pentru asta există alternativa pompelor de insulină.

Și, totuși, …

Și, totuși, cei care nu au mai văzut și nu au mai avut de-a face cu insulinele au curiozități. E normal, e firesc. Și, din păcate, e o lume în care o veți vedea din ce în ce mai des, pentru că în contextul social actual cazurile de diabet sunt tot mai numeroase.

Și, totuși, dacă veți fi curioși vizavi de insulină, dați la o parte mirarea soră cu stupefacția și încercați s-o înțelegeți. Nu, nu doare, în cele mai multe cazuri. Acele sunt foarte fine, de 0,25-0,3mm grosime și lungime de câțiva milimetri, în funcție de grosimea stratului adipos al pacientului. Nu, nu există doze fixe, pe care să le memorezi tu și să le reciți apoi ca un priceput. Dozele de stabilesc împreună cu medicul, dozele diferă de la pacient la pacient, de la tip de diabet la tip de diabet ș.a.m.d.

Și, totuși, dacă veți vedea pe cineva injectându-și insulina la restaurant, în autobuz, oriunde… cel mai probabil este o persoană diagnosticată cu diabet de tip 1 – boală autoimună – a cărui pancreas a decis cândva să își atace propriile celule și oprească astfel secreția de insulină. Forevăr, pentru totdeauna. Persoană care, adică, trăiește pe seama unor algoritmi – calcule fără sfârșit între glicemia actuală, numărul de carbohidrați ingerați și necesarul propriu de insulină. Nu există program fix de injectare, nici doze fixe, nici contexte potrivite. Persoană care are DT1 și își dorește o viață senină, cu speranța evitării altor probleme de sănătate, e nevoită să suplinească activitatea pancreasului oriunde, oricând.

La final, ce rămâne de reținut

• insulina nu e sentință
• insulina nu are efecte adverse
• insulina nu mai poate fi opțională de la un punct încolo, deci acceptarea și autoeducarea sunt pentru binele propriu, pe termen lung; poate chiar și mai lung decât a altor persoane aparent ”sănătoase”
• insulina nu e ceva de care trebuie musai să scapi, oricât te vor îndemna toți păreriștii și toate remediile magice într-acolo
• nu îți face analize și nu purta senzori de monitorizare a glicemiei de capul tău; vei da o groază de bani și vei primi niște rezultate pe care nu vei ști să le interpretezi corect; orice suspiciune de diabet sau de rezistență la insulină trebuie să fie însoțită de un medic care știe exact ce investigații să îți recomande (nu există un pachet standard!) și care îți va răspunde la toate întrebările, pentru că a terminat o școală unde a învățat ani la rând despre funcționarea corpului uman
• nu există insulină multă sau puțină; există doar combinațiile ideale de doze, sincronizare, alimentație și ajustări astfel încât să îți poți menține glicemiile în intervalul țintă, cât mai multe ore pe zi, cât mai multe zile din viață; cât mai multă viață din viață
• insulina poate avea efecte complet diferite la persoane aparent asemănătoare ca vârstă, stil de viață, istoric în diabet etc.; doar medicul diabetolog poate face recomandările potrivite; medic diabetolog, nu tehnician nutriționist care a făcut un curs pe undeva…
• insulina nu e ceva de care să jenezi – dacă o folosești; nu e ceva de care să te miri, cu ochii cât cepele, nici să întorci capul – dacă o vezi în mâna cuiva
• insulina nu se folosește doar în momentul în care mănânci ceva; contextul e mai larg, glicemiile cresc într-un anumit ritm, sunt mai mulți factori care influențează nivelul glucozei în sânge, nu doar mâncarea; un om poate avea nevoie de insulină și la distanță de câteva ore de la ultima masă/gustare
• insulina NU poate fi înlocuită cu uleiuri, nici cu scorțișoară, nici cu operație de stomac, nici cu meditație; există tipuri de alimentație și calupuri de activitate sportivă care pot menține un nivel scăzut al glicemiei darrrr, dar, dar! pe termen lung ele sunt extrem de greu de menținut și pot crea niște dezechilibre majore în corp sau pot conduce la apariția altor boli
• insulina este energie, viață și rutină, din orice sursă ai primi-o; dacă ai un pancreas care se ocupă de ea, atunci ești un fericit, fără să ai habar; dacă ai doar păreri despre ea – asigură-te că sunt cele verificate și corecte; nimic nu le face mai rău pacienților de tot felul decât păreriștii care le bagă în cap idioțenii, îndoieli și tratamente-minune!

Foto: freepick.com