La final, când întreg corpul se simte de parcă… tocmai ai fi terminat primul semimaraton, cel care te trece linia de finish este creierul. Contează cu ce mesaje l-ai hrănit, ce obiective ți-ai stabilit și câtă încurajare te pricepi să-i dozezi. Așa că atunci când decizi să alergi un semimaraton – sau orice altă provocare ți-ai alege – ar fi bine să îți asumi și că e un joc al minții. Că nu a fost o dorință a mușchilor tăi, să fim serioși! Că ai nevoie de o motivație care să îți fie motor. Că poți lăsa lucrurile la voia întâmplării sau poți să ți le asumi și să faci din povestea asta o experiență valoroasă, de care să îți amintești totdeauna.
Când viața bate planul
Eu m-am înscris la proba de 21k într-un moment de entuziasm amestecat cu nebunie. Aveam de multă vreme în mine dorința de a alerga un semimaraton, dar speram ca mai întâi să ”mă apuc de alergare”. Dar pentru că se deschiseseră înscrierile la un concurs la care îmi doream să particip – am mai povestit înainte despre asta – mi-am zis că n-are rost să bat drumul până la Târgu Mureș ca să alerg doar 10 km. Nu!?
Mi-ar fi plăcut să fi detaliat acum o perioadă generoasă, plină de antrenamente. Să sune motivațional, să pară ușor de aplicat…. În realitate, am avut iluzii multe și timp cam puțin. Două luni de vară, înțesate cu plecări peste weekend. Dar asta nu m-a împiedicat să iau un creion și să îmi planific toată perioada, cu extrem de mult optimism.
Mi-am strecurat câte două alergări în timpul săptămânii, ba pe asfalt, ba pe potecă și am mărit ușor dificultatea. Am promis să alerg chiar și la mare sau la festival… Cât de ușor e să numeri kilometri pe hârtie!! În realitate… m-am ales cu o sumedenie de antrenamente nefăcute!
#delazerola21challenge-ul meu, pe Strava
Neprevăzutul, pe care nu l-am luat vreo clipă în calcul, a fost și el un capitol important în perioada de pregătire pentru primul semimaraton. Mai întâi am căpătat un Covid, care m-a ținut în casă o săptămână. Apoi, destul de aproape de concurs, am căzut cu bicicleta și mi-am pigmentat picioarele cu niște vânătăi imense, foarte dureroase. Așa că am mai tăiat de pe listă câteva antrenamente valoroase.
Cam așa e treaba cu socoteala de acasă vs. ce iese în viața de zi cu zi…
* Adaug totuși o mare bulină – mențiune aici: că nu promovez vreo rețetă-minune-ultrarapidă. Am pornit de la (aproape) zero kilometri ca alergătoare și încă trag de mine pentru fiecare ieșire. Dar nu sunt nicăieri pe lângă zero când vine vorba de mișcare, în general. Umblu de ceva ani prin munți, pedalez cu spor pe MTB, merg mult pe jos și mai practic diverse alte sporturi, în orice anotimp…
Antrenamentele
Acum, privind înapoi, cu multă limpezime, aș rezuma pregătirile și antrenamentele pentru primul semimaraton în câteva idei principale:
- Găsește-ți un obiectiv. Sau mai multe… Ori alege-ți o cauză pentru care să alergi. E bine să ai mereu la îndemână un răspuns la întrebarea ”de ce
facifac asta!?”. Mai ales după primii 10k 😀 - Schițează-ți un fel de CV sportiv. Simplu, personal, sincer. Cât de activ ești, ce abilități ai, ce anume te motivează, cât te duc puterile, cât îți este comod să alergi în momentul de față etc. Nu e musai să îl pui pe hârtie, dar e important să evaluezi la ce nivel ești și să nu forțezi mult peste limitele tale actuale
- Documentează-te, citește, ascultă podcasturi, caută pe youtube, discută cu alți alergători mai experimentați. Acumulează informații. Găsește-ți un mentor sau un partener de alergare. Amănuntele tehnice și întrebările potrivite te pot ajuta uneori mai mult decât forța mușchilor
- Stabilește-ți un minim obligatoriu, pe zile, pe distanțe, cum ți-e mai comod. Chiar și 3 kilometri înseamnă, totuși, mai mult zecât zero!
- Adaptează alergarea stilului tău de viață. Dacă ești o persoană matinală s-ar putea să îți fie comod să începi ziua cu o alergare. Dar eu una nu sunt deloc prietenă cu trezitul devreme, așa că am preferat să găsesc intervale mai flexibile, după-amiaza, și să mai renunț pentru o vreme la alte chestii.
Alte sfaturi utile, atât pentru ziua semimaratonului cât și pentru antrenamente:
- nu încerca alimente noi (eu am făcut-o, am folosit pentru prima dată un gel la primul meu semi… ce greață mi-a fost!)
- hidratează-te, chiar dacă nu ți-e sete, dar nu bea nici prea mult, ca să nu faci valuri în stomac
- nu alerga cu încălțăminte nouă (nici măcar la antrenamentele zdravene, poate doar la unele scurte)
- nu te îmbrăca prea gros, siguuur te vei supraîncălzi
- nu porni prea tare și asumă-ți că s-ar putea să se simtă foooarte nasol înainte să se simtă bine
… plus alte sugestii tare utile pe care le-am găsit detaliate în articolul acesta fain: 21 de DOs and DONTs pentru primul semimaraton
Echipamentul
Am citit și ascultat muuult pe tema echipamentului și am două perspective opuse, din care nu aș ști să o aleg pe cea ”bună”. Pe de o parte sunt specialiștii care vin cu recomandări felurite despre tipuri de încălțăminte premium, specifice suprafețelor pe care alergi și, eventual, și adaptate formelor piciorului tău. Și haine cu X tehnologie și suplimente și energizante și multe alte chestii.
Pe de cealaltă parte sunt oamenii care încurajează mai degrabă conturarea obiceiului de a alerga, integrarea sportului în rutină, pun accent pe tranziția de la sedentar la activ – cu toate amănuntele implicate (nutriție, hidratare, somn) și lasă echipamentul mai pe la urmă. Desigur, n-or să te trimită la alergare pe forestier cu încălțăminte cu talpă netedă, dar nici n-or să lungească discuția despre tipuri de aderență cu un ins care n-a fost vreodată alergător.
Eu una sunt mai degrabă o fană a struțo-cămilelor și nu dau mulți bani pe echipament decât dacă 1. chiar sunt hotărâtă să mă țin de sportul respectiv o vreme sau 2. este vorba despre încălțăminte sau haine care pot fi folosite la mai multe activități (de ex. cu încălțămintea de trail run am mers în multe drumeții, vreme în care tot promiteam să mă apuc de alergare).
De asemenea, orice tricou sau orice pantalon sport merg la primele antrenamente, până îți dai seama cu adevărat ce ai tu nevoie. Abia apoi poți să te gândești să îți mai cumperi pe parcurs altceva. Dar ar fi bine să faci o listă și aici, să diferențiezi ce îți este necesar și ce e moft, să cauți opțiuni, să faci research, să prioritizezi unele cumpărături… Iar dacă la final ajungi, clar, să dai multe sute de lei pe echipament… măcar aleargă de toți banii! :))
Pun punct aici și nu pot decât să sper că ți-am putut fi cumva de folos. Că te-ai apucat de alergat sau că o vei face cât de curând. Dacă ai întrebări sau povești, sfaturi sau încurajări, critici, înjurături… scrie mai jos, la comentarii. Sunt chiar curioasă de orice părere sau impresie.
Ne vedem la transpirat epuizat deshidratat alergat!
One thought on “De la 0 la 21 km. Câteva sfaturi înainte să alergi primul semimaraton”