Răscoliri de gând

„Sunt rătăciri de clipe care te fac să te întrebi, la răscruci de zori de zi, încotro să-ţi îndrepţi paşii. Culegi în drumul tău cireşe şi lanuri de grâu. Depeni amintiri trecute pe rafturi de suflet încadrate în esenţe de cuburi de aer… Şi, peste toate, din ceea ce a mai rămas din tine, pleci în alergări spre a cuceri un munte ori spre a te recuceri pe tine cel pierdut între anotimpuri şi frânturi de timp. Paşii sunt aruncaţi fără de ezitare şi saluţi din elan copiii ce-ţi ies pe cărare. Alergi şi pentru ei şi pentru cei de acasă… Acasă… un cuvânt care-şi capătă valoare şi nostalgie doar când nu-l mai poţi rosti în limitele lui iniţiale. Fie ca paşii şi cărările să unească frânturile rătăcite, iar când la o sosire din fugă spre viaţă eşti recunoscut ca cel ce cândva… desenai… atunci măcar preţ de un anotimp poţi zâmbi, chiar de nu e soare!” Cu drag, Cătălin Zisu

La începutul lui iunie am fost voluntar la Măcin Mountain Fun. Dintre sutele de oameni din tabără unul mi-a dat cheia lui de la maşină, rugându-mă să o ţin până la terminarea crosului. Nu m-a întrebat cine sunt. Nici eu nu l-am întrebat. Doar l-am aşteptat la finish şi, auzindu-i numele, am avut o tresărire. Coincidenţă nu avea cum să fie… Pe Cătălin Zisu l-am citit şi l-am admirat, ani la rând, în paginile Vieţii Libere. I-am păstrat desenele decupate din ziar şi am încercat să-i imit armonia desenului fără culoare. Nu ne-am cunoscut şi nu ne-am vorbit niciodată până în ziua asta de 11 iunie, când am împărţit amintiri şi cireşe. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea şi desenul meşteşugite în bătaia soarelui.

A fost o poveste dintre acelea care vin să mă răscolească şi să mă reclădească din când în când.