Se ia una bucată femeie. Vârstă, kilograme & statut social… random. IQ ceva mai mare decât al plantei din glastră. Se lasă la dospit câteva luni bune. Să-i crească stima de sine, dispreţul faţă de bărbaţi, contul din bancă, podoaba capilară ori alte indicative preţioase. Se alintă cu cadouri, de crăciun. Se stropeşte cu şampanie, de rev. I se pune busuiocul sub pernă, sau un test de sarcină – după caz. Se iubeşte sau nu, de velăntains. Apoi se dă la cuptor undeva pe la mijloc de februarie. Unsă cu gălbenuşuri şi miere şi chef de petrecut. Ca să fie rumenă şi sprintenă la început de martie, în zilele – mult prea multe – ale femeii. Se ia bucata de femeie nimerită mai sus. Se ridică pe o pereche de tocuri +10cm. Se trimite – după preferinţe şi portofel – într-un club/bar/restaurant/birt/salon/etc. plin de muieri preparate după acelaşi procedeu. Se dă muzica tare. Şi băutura la fel.
Garnitura e gata. Urmează felul principal.
Se ia una bucată bărbat. Cu IQ-ul ceva mai mic decât al plantei din glastră. Se trimite la sală & fitness timp de ‘juma de an, să-i crească. Masa musculară, nu iq-ul. Se rade pe mâini, picioare, abdomen, spate şi pe unde mai este, evident, cazul. (Chiar dacă el preferă să-i zică, macho, epilat…) Se exersează în faţa oglinzii mişcări lascive şi automângâieri. Se rumeneşte la solar cam cât plăcinta în cuptor. Se unge cu loţiuni şi uleiuri parfumate pe toate părţile, până şi-n cele mai pitite cute. Se acoperă cu chiloţi sintetici, lucioşi, eventual tanga. Plus alte bucăţi de outfit împrumutate din garderoba lui Tarzan. Se aruncă în mijlocul femeilor menţionate mai sus, pe ritmuri de „You can leave your hat on”. Se lasă la frământat, pipăit, dezbrăcat, mângâiat preţ de-o melodieşijumătate-două. Cam până când reuşesc să mimeze fanele câte un orgasm.
Se serveşte la început de martie, pe semiîntuneric, cu adaos de fum, aplauze, urale şi şampanie rece. Cu recomandarea medicului, a colegelor de serviciu şi a prietenelor de pahar. Ca să dea bine la orgoliu.
Poftă (ne)bună s-aveţi!
* Această postare nu reprezintă un pamflet. Reflectă limpede, printre rânduri, părerea mea vizavi de femeile care preferă – de opt martie – bărbaţii „epilaţi”, unsuroşi, în chiloţi de plastic. Să vă fie de bine…
