Cine detestă rezoluțiile de început de an să ridice o mână

N-ai cum să nu suferi, măcar puțin, când recitești rezoluțiile de început de an. ”Pe asta am abandonat-o, pe asta am uitat-o… Pe asta mă chinui de 3 ani să o bifez! Pe asta nici măcar nu știu de ce am pus-o pe listă…” O rețetă de tortură modernă, pregătită cu ce ingrediente are fiecare prin frigider: orgoliu, ambiție, frustrare, memorie proastă… Ai mai fost acolo, ai mai avut un calendar gol în mână, ți-ai mai pus chiloții roșii peste pantaloni! Și tot nu s-a înfăptuit miracolul celor 365 de zile. Dar mai încerci o dată, poate, poate să fi fost doar ghinion!

Anul trecut, la început, mi-am făcut o listă cu 19 chestii. Decât Doar 19. Cea mai scurtă din toate timpurile. Calculată pe economie, protecție emoțională și optimizarea șanselor să câștig la loteria asta personală. Că dacă o să câștig vreodată concursul rezoluțiilor de început de an… ce? Mi se dilată stima de sine până îmi inundă toate chakrele? Primesc o viață în plus? Am dreptul la încă un caiet frumos, ales după 27 de minute întregi de pipăit toate filele de pe toate rafturile?

Anul trecut, după cum ziceam, am făcut o listă cu 19 chestii. Dintre care am bifat numai două. Fuckin’ două! Nici măcar la trei – ca să îl pot cita pe Despot – nu am ajuns! Cel mai prost rezultat ever!

Hârtie de caiet superb, cerneală scumpă, poziționat cotul pe birou, regulamentar, spatele drept, muzică ambientală, temperatura optimă, haine comode, scris caligrafic, lăsat capul pe spate în căutarea de vise visuri verzi pe pereți… Carență de idei. Am mai transcris, iarăși, câteva nebifate din anii trecuți. Doar, doar să nu pară cumva că nu îmi doresc suficient de la viață. Că dacă mor între timp și vezi la știri că nu mi-am dorit suficient de mult să trăiesc. O să fie vina mea…

E perioada aia din an când marketingul se face pe ”începuturi”, ”restart”, ”noul eu”, planuri, rezoluții, proiecte, motoare turate la maxim și potențial nelimitat. Kilograme în minus, creier în plus, sport fără pauze, apă în loc de bere, meditație în loc de apă, rețete magice… Prosperitate, sănătate, fertilitate, capacitate… Unii rezolvă cu Planul din decembrie, ca să poată apăsa butonul Start imediat după artificiile dintre ani. Alții își caută rezoluțiile de început de an chiar la început de an, după ce le reamintesc câteva postări de pe rețele că nu și-au ales un scop mai mare decât ei. Măcar cu un centimentru mai înalt!

Mă uit peste planurile închipuite de mine în fiecare ianuarie. Le răsfoiesc, le recitesc, storc sublimul din ele și îl las să mă hrănească. Până mi-ajunge în buricele degetelor și-mi dă puterea să mai scriu, să mai pun niște borne, să mai plantez o mână de semințe. Dar n-are cum să nu curgă și smoală de îndoială… să le mai scriu, să le mai caut, să le mai cântăresc? Mut caietul de pe birou pe canapea, de pe canapea pe comodă, de pe comodă înapoi pe birou. Îl mai deschid, mă mai minunez, mă mai amuz, îl mai tot las pe un mâine...

Până la urmă, orice-aș găsi acolo, la bilanț, mă împac de fiecare dată cu mine. Că doar n-o să stau supărată o veșnicie că n-am sărit cu parașuta acum șapte ani! De fapt, nici nu cred că mi-am dorit-o vreodată cu adevărat! Era doar cool și extrem și mi-au trebuit toți anii ăștia să o recunosc.

Până la urmă, poate mă mai tocmesc cu mine, poate mă mai înduplec. Poate că reușesc să las pagina aia mai mult goală decât plină. Poate că o să-mi promit numai ce aș avea nevoie. Poate o să o las la vedere, între notițele cu ”Life is what happens when you’re busy making other plans” și ”Fă mai puțin, fii prezent mai mult”. Să nu-mi mai plesnesc palma peste frunte, după un an, că am uitat să plec în vacanță în Grecia :))

Există decembrii mizerabile, în care citești ce visai, când n-aveai habar ce o să te lovească. Există ianuarii crunte, în care pui mâna pe stilou și te minți că vrei concediu la mare deși, în realitate, îți dorești doar să fie noapte și somn o săptămână întreagă. Există decembrii pline de oameni, veselie, cadouri și armonie. Există ianuarii pașnice, liniștite, uneori cu zăpadă, cu dor de scris și de ducă. Există planuri-dorințe și planuri-obiceiuri și planuri-că-așa-se-face și planuri-doar-pentru-sufletul-meu, planuri de-atâtea feluri câți oameni; și nimeni n-ar trebui să mai simtă tristețe vreodată că n-a reușit să treacă cu o linie hotărâtă peste rândul ăla unde și-a propus și a reușit să…

Cine detestă rezoluțiile de început de an să ridice o mână. Cine are curaj să le scrie abia după ce le face… să ridice două.

Schimb caiet superb pe un borcan realist

Foto: freepik