De la tradiţii la exagerări – Şase lecţii pe care le-am învăţat în decembrie

De la tradiţii la exagerări - Şase lecţii pe care le-am învăţat în decembrie - Între noi fie borba

Luna decembrie e poate cea mai plină de clişee. Unii le zic tradiţii. Atât de încărcată de cadouri, deşi mulţi dintre noi nu ştim nici să primim, nici să oferim. Albită de fulgi sintetici, deşi înjurăm iarna când vine cu adevărat. Sunt decembrii în care ne stoarcem bunătatea din vene şi vrem să facem din ea o lume de basm năruită rapid de balaurii anului nou. Şi-ar mai fi şi cârnaţii…

De ceva ani mă zbat între negare şi încăpăţânare când vine vorba despre sărbătorile de iarnă. Dar mi-am croit un drum chiar prin mijlocul lor, de unde nu pierd din ochi, urechi şi nări toate scornirile omenirii când vine vorba de a sărbători. Cum se văd lucrurile de-aici, de pe strada de unde decembrie e la fel de mişto ca ianuarie?

1. Decembrie este luna cea mai importantă pentru nevoiaşi, copii bolnavi sau orfani. Deodată apar în lumina reflectoarelor, primesc haine, jucării, kilograme de dulciuri şi multe alte lucruri. Am dăruit şi am donat ani la rând în numele Crăciunului. Până când a ajuns să mă roadă întrebarea: şi apoi? Hai, întreabă-te şi tu, cu voce tare: Şi apoi!? Da, este o bucurie mare să-i oferi unui copil sărac nişte cadouri acum. Dar îţi poţi imagina ce bucurie imensă ar fi dacă i-ai mai da şi în martie, şi în iulie, şi în septembrie… Ce-am învăţat din asta? Că ar fi frumos să dăruieşti şi să fii implicat în tot restul anului. Iar când vine timpul să mai oferi încă un dar, în preajma Crăciunului, va fi ultimul pe anul ăsta. Nu abia primul…

2. Luna a 12-a poartă un trist renume de sfârşit. Ză end. Fuse, fuse şi se duse. Oamenii numără zilele mai ceva ca până la naşterea unui copil. Vine Revelionul şi… acum ce? Dacă vei trage o linie de bilanţ după nefericitul decembrie şi chinuitul ianuarie îţi va da cu minus. Cred. Sunt lunile în care tragem de timp. Lăsăm lucruri neterminate şi amânăm să ne apucăm de proiectele noi. Aşa că uită măcat o dată de calendar şi fă-ţi curaj să începi lucruri în decembrie, chiar şi pe 27. O carte, un fular, un articol pe blog, o dietă, mişcare… sunt sigură că găseşti o mie de idei. Pentru că am învăţat – din întâmplare, ce-i drept – că ai un tonus mai bun când viaţa ta curge firesc peste graniţa dintre ani.

3. Nu mai mânca cât un porc! Nu vine sfârşitul lumii! E cam dur intro-ul, dar ştiu sigur că-l poţi digera dacă ai mâncat ieri sarmale şi astăzi cârnaţi. Gândeşte-te că o să-ţi fie greaţă sau că nu te vor mai încăpea blugii la anul. Gândeşte-te măcar că trebuie iarăşi să faci cumpărături şi să găteşti dacă mănânci cât doi. Sau gândeşte-te la a-ţi ocupa timpul cu altceva (vezi lecţia 2) în loc să treci din zece în zece minute prin frigider sub pretextul că trebuie să-l ventilezi. Eu una n-am mai suportat să mă simt pe moarte ori de cât ori mâncam câte o bucată de carne, aşa c-am renunţat definitiv la ea. Nu zic să faci la fel, ci doar să nu te mai laşi pradă unui viciu pe care îl crezi inofensiv: mâncatul.

4. O lecţie haioasă, de care profit în fiecare decembrie: este luna cântatului. De-aiurea, fără voce, pe ritmuri vesele. La ce îţi foloseşte? Păi fredonatul face bine tare la moral. Nu o zice un studiu al cercetătorilor britanici. O zic eu, că am testat de multe ori, mai ales la birou. Iar dacă eşti introvertit sau complexat de lipsa vocii melodioase, trebuie musai să îţi faci curajul să zumzăi şi să baţi ritmul pe genunchi. Oricui i se iartă un mic colindat inofensiv!

5. Dar sms-urile la indigo nu mai sunt inofensive. Şi nici nu prea se mai iartă. Până în urmă cu vreo trei ani mai găseai câţiva fraieri care să îţi răspundă la o urare redirecţionată de la o altă persoană sau luată de pe net. Dar acum mesajele încep devreme, pe reţelele de socializare, la tv, în magazine, la radio. Sunt peste tot. Cei cărora le trimiţi texte copiate îţi răspund din obligaţie sau de jenă, să ştii. Sau de plictiseală. Cum am reuşit să primesc răspunsuri la toate sms-urile pe care le-am trimis? Nu a fost o chestie premeditată. Pur şi simplu le-am scris mesaje personalizate, simple şi fără clişee doar unor oameni apropiaţi de sufletul meu. Nu îţi trebuie un talent anume la scris, ba chiar cred că un prieten ar aprecia dacă i-ai scrie: x-ulescule, anul ăsta îţi zic doar „La mulţi ani!” pentru că nu mă pricep la rime 😉

6. Cea mai proaspătă învăţătură, pe care am prins-o abia anul ăsta: tu eşti primul pe listă! Când te apuci de căutat cadouri pentru neamuri, prieteni sau colegi găseşti mereu lucruri care îţi plac foarte mult. De obicei renunţi la ele sau le iei pentru altcineva apropiat, nu? Poate că dacă ţi-ai face ţie primul cadou ai reuşi să găseşti mai multă bucurie în toată nebunia asta a umblatului prin magazine. Dacă mai ai curajul să ţi-l şi împachetezi, să îl pui sub brad şi să rămâi uimit când îl desfaci, deja eşti… Mr. Bean! :)) Glumesc, ai înţeles ideea. Nu e nimic pe lume mai important decât să fii cel mai bun prieten cu tine!

Pentru mine decembrie a fost luna în care mi-am pus şi mai multe întrebări despre mine şi despre alţii. Şi am ales să schimb ceva, pentru că timpul meu e preţios. Tu ce-ai învăţat în acest decembrie?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.