Dacă astăzi nu am fi fost izolați în case probabil că Puric nu ar fi fost un subiect. Televiziunile, ziarele și fluxurile de presă ar fi fost atât de ocupate cu alte chestii care vând. Și chiar dacă ar fi ieșit la suprafață, n-ar fi făcut atâtea valuri. Dar. Să revenim. Dar astăzi suntem condamnați la socializare și omorât timpul pe facebook. La uitat pe profilul vecinului. În țară nu se mai întâmplă nimic notabil. Cutremurele sunt prea mici. Crime serioase nu mai ies la iveală. Nici accidentele rutiere nu mai sunt ce-au fost odată. Într-un asemenea context lipsit de oportunități, și de senzațional!, întotdeauna se trezește cineva care să scoată din joben un papagal…
De câtva timp tot distribui articole și video-uri explicative despre fake news – știri false – în speranța că toți cunoscuții mei vor începe să le recunoască și să explice și altora despre ce e vorba. Sau să își pună întrebări, să cerceteze, să veridice din alte surse. Și aș îndrăzni să sper că suntem mai aproape de drumul cel bun. Măcar puțin. Dar astăzi simt în piept zădărnicia. Realizez că sunt lucruri și mai greu de anihilat decât știrile false. Astăzi pot spune că știrile de rahat, care se propagă cu viteza luminii, pot fi mai nocive decât cele false. Ce ne facem cu așa-zisele articole care promovează declarații scandaloase ale Danei Budeanu sau ale lui Dan Puric? Ce ne facem când toate publicațiile preiau un gunoi de la tv și îl convertesc în știre?
Când o televiziune scoate din joben un papagal mizează tocmai pe faptul că va începe să ciripească porcării. Sau chiar îl plătește pentru a face asta! Iar când publicațiile încep să propage ”declarația” individului nu mai pot zice că e fake. Nu le mai pot spune oamenilor să nu mai citească. E mai dificil să explic că ceea ce numim ”mass-media” are obiceiul să răscolească intenționat rahatul pentru a atrage atenția. Iar atenția, cititorii, accesările, like-urile, comentariile, distribuirile, chiar și numai vizualizările sunt moneda de schimb în social media. Pe seama lor se fac bani sau se adună un capital de imagine care va face cândva bani. Când ți se oferă ceva gratis, tu ești moneda! Când ți se oferă Facebook gratis, atenția ta este cea care aduce banii. Accesările tale sunt cele care contribuie la creșterea în amploare a unui subiect, chiar și fără să îi dai like sau fără să îl distribui mai departe.
Am lucrat în presă câțiva ani. Până să-mi dau seama cum se face meseria de jurnalist mi-am dat demisia. De ce? Ajunsesem să cobor la morgă, să trec pe lângă cadavre rămase dezgolite pe holuri și să nu mai simt nimic, să nu-mi mai pese. Visul ăla frumos cum că o să ajungi să scrii și să schimbi lumea prin scrisul tău… devine un mare fâs atunci când ajungi în presă. De fapt, trebuie să stârnești interesul, să țeși intrigi, să strângi comentarii și vizualizări. Să îți vinzi subiectele. Dar le vinzi cel mai bine atunci când stârnești revoltă sau ură. La empatie și drag nu se înghesuie nimeni. (Și aștept pe oricine din presă să mă contrazică, să îmi spună că lucrează numai în interesul cititorului, că nu a documentat subiecte pe care să le deteste profund, că nu a exagerat detalii și declarații ca să forțeze un subiect care ar fi trecut drept neinteresant….)
Revin. Am lucrat la ziar câțiva ani. Pe vremea când dr. Bacalbașa apărea la teveu cu declarațiile alea care stârneau hohote de râs, pe seama unor situații de obicei violente. Vi-l mai amintiți? Era purtător de cuvânt al Spitalului Județean din Galați și era chemat de presă – scrisă, tv, radio, mergeam cu toții, în haită – ca să povestească despre amărâții ajunși în contexte urâte pe paturile de spital. El habar nu avea despre cazurile respective! I le povesteam noi și fabrica pe loc o poveste. Așa iau naștere știrile de la ora 5. Așa m-am lecuit și eu de a mai crede că la televizor sau în ziar vom găsi adevărul.
Știrile de rahat sunt la fel de nocive ca știrile false, nu crezi? Dacă dăm click pe un titlu care relatează declarația scandaloasă de la o televiziune de doi bani… Dacă ne lăsăm prinși în capcana de a vedea un video distribuit de toată lumea, chiar dacă simțim că n-o să ne placă… Dacă punem în aceeași oală și informația și bârfa, sub denumirea de ”știri”… Dacă lăsăm papagalii să ne condimenteze viețile cu niște vorbe de nimic… Dacă trăim cu impresia că răsfoitul pe rețelele de socializare este complet inofensiv, că nu lasă urme…
Când ți se oferă ceva gratis, tu ești moneda! Încă mai vrei să fii socotit(ă) drept pradă a unei știri de rahat?
