Nu, desfăcutul bradului nu se pune încă pe listă. Nici ordine în calculator nu pot face, când toată viaţa mi se află pe desktop. Care să fie numărul unu deci? E atât de nasol când ai senzaţia permanentă a lucrurilor neterminate, dar dacă te iei repede la întrebări nu ştii să enumeri măcar trei. Când îţi răsfoieşti gândurile şi realizezi că oamenilor cărora le-ai promis cândva un cd, o cafea sau orice altceva se vor fi împăcat deja cu ideea că nu le vor vedea în veci.
În to do-ul de zi cu zi îmi tresar degetele pe tastatura telefonului când mă trezesc că dau să sun oameni care don’t give a fuck. Profit de viteza redusă de răspuns a instrumentului şi-l bag înapoi de unde-a ieşit. Uite, m-aş apuca de un curs de italiană ca să înţeleg cumva mai bine versuri care îmi fac să-mi tresară părul de pe mâini. Şi m-aş mai îmbăta măcar o singură dată atât de firesc şi dezinvolt cum ştiam să o fac pe vremea adolescenţei. Şi aş opri un om oarecare pe stradă ca să-l îmbrăţişez doar pentru că privirea lui o cere.
Hei, buna dimineata, ziua, seara, helloooooo, Ana! In sfarsit, pot sa-ti accesez blogul, pana de curand, imi aparea pe ecran, de cate ori intram la tine, ca e ceva cu grad mare de risc!
Nici eu nu inteleg de ce sunt atat de panicate coafezele, cand trebuie sa tunda par lung! Chiar azi am programare la coafor, vreau sa ma tund scurt, si abia astept sa-i vad fata, doamnei! Un an bun, Ana, si fie ca toate dorintele sa ti se implineasca! Indiferent daca sunt, sau nu, pe lista! 🙂
Mă bucur că s-a rezolvat problema şi că ai revenit!
Ştii care e partea haioasă? Că într-adevăr se întâmplă lucruri faine, pe care nici nu le-am avut pe listă! Drept dovadă că încă nu am habar ce să-mi propun 🙂 Un an minunat îţi doresc şi ţie, cu păr mai puţin şi multă voie bună!
Am obosit si imi doresc sa plec
🙁 Hai acasă!
baby steps.
De notat în fruntea listei