De Ziua Internațională a Scrisului de Mână observ clar, pentru prima dată, prăpastia dintre anii ’90, pe când învățam eu să scriu, și zilele noastre, când tehnologia ne poate ține departe de atingerea unui instrument de scris chiar și săptămâni în șir. Și mă întreb, de-aiurea, dacă nu cumva fast-writing-ul face la fel de multe stricăciuni ca și fast-food-ul. Dacă nu cumva ne-am uniformizat cam mult, folosind fonturile by default și uitând să mai rotunjim litere pe hârtie.
Da, și jobul meu implică lucrul exclusiv la calculator, 8 ore pe zi. Schimb de mailuri tipărite în grabă, pe tastatură. Printuri peste printuri. Și câteva mii de fonturi adunate de-a lungul anilor. Dar o să miliez în continuare pentru scrisul de mână, având convingerea fermă că este unul dintre lucrurile atât de personale la care nu ar trebui să renunțăm. De ce să avem mereu la îndemână agende, carnețele, bilețele, stilouri, pixuri, creioane? De ce să nu lăsăm totul la o parte în favoarea tehnologiei?
– Cercetătorii spun că scrisul de mână ne-ar face mai creativi. Nu știu dacă cei bitanici sau cei americani. Cert este că atunci când dactilografiem un text de mână este ca și cum am desena forme. Acest lucru antrenând creierul într-un proces creativ, care nu se declanșează și la scrierea pe tastatură.
– Librăriile sunt pline cu instrumente și suporturi de scris care arată de-a dreptul fabulos. Da, poate că atracția vine din subconștient, din vremurile în care noi nu aveam de ales mărci de stilouri sau de caiete, cumpărând unicul model disponibil în magazin.
– Scrisul de mână îmbunătățește memoria. Atunci când scrii pe o foaie de hârtie ești mai atent(ă) la semnificația cuvintelor, la legăturile dintre ele și la cursivitatea ideilor. Pe când atunci când tastezi pe telefon sau la computer nu te concentrezi decât pe ideea finală, de ansamblu.
– Un text scris de mână poartă ”semnătura” ta. Vei evita greșelile, repetițiile sau frazele prea lungi. Pentru că textul personalizat face trimitere direct la persoana ta, este ca o carte de vizită. Iar impresia celui care citește trebuie să fie una bună, nu-i așa?
– Chiar și cel mai simplu scris de mână implică un proces cognitiv complex și stimularea cerebrală a zonelor cognitive (concentrare, memorate, dezvoltarea limbajului, gândirea critică, gândirea analitică) dar și a coloanei vertebrale, care transmite impulsuri către degete.
– Mesajele scrise de mână sunt cele mai prețioase. Și, având în vedere că sunt din ce în ce mai rare, gândurile așternute pe hârtie, către o persoană importantă, s-ar putea să valoreze mai mult decât orice alt dar.
– Scrisul de mână poate fi cea mai bună terapie sau un exercițiu de dezvoltare personală. Vezi cărțile de specialitate, cursurile sau workshopurile care te îndeamnă să îți notezi diverse lucruri, să îți faci un jurnal, să contorizezi, să recitești.
De Ziua Internațională a Scrisului de Mână mă gândesc la toate lucrurile așternute pe hârtie care mi-au adus bucurii, zâmbete, extaz, poate chiar și lacrimi. Playlisturile celor de la The Monojacks și Eyedrops pe care le-am ”furat” de la concerte, dedicații primite la lansări de carte, jurnalul meu de călătorie pe bicicletă (pentru că nu sufăr să tastez pe telefon), bilețele și felicitări pe care le păstrez pentru totdeauna, ultima scrisoare primită, cărți poștale mult prea rare. Și-ar mai fi…
Pe biroul meu șade un teanc de hârțogărie. Liste de #TO DO, agenda de lucru, pagina cu articole de scris pe blog, post-it-uri cu diverse, borcanul cu fericiri, agenda cu notițe și proiecte. Calcule, schițe, liste și iarăși liste. Scriu urât, oribil! Uneori nu înțeleg nici eu ce am mâzgălit. Alteori mănânc litere. Însă scrisul de mână, pe hârtie, îmi rămâne mereu cel mai bun cheag al gândurilor, obiectelor și amănuntelor din care mi se compune viața.
Așa că… nu-i doresc decât să supraviețuiască cât mai mult peste timpuri. Lui, Scrisului de Mână. Chiar dacă, paradoxal, urarea vine pe un blog, sub ropot uniform de taste.
Sursă foto: Pixabay
