Anxietatea nu e frică! Azi este un efect al pandemiei de incertitudine din jur

Norocul face că am început să merg la psiholog. Fix cu câteva săptămâni înainte de pandemie. La una dintre întâlniri am scos la iveală chinurile prin care treceam recent. Adică o paletă de senzații ciudate, prin tot corpul, pe care nu le mai încercasem niciodată. Habar nu aveam încotro să le investighez. Ce întrebări să îmi pun? Până în secunda când terapeuta a pronunțat cuvântul: anxietate.

Pur și simplu nu-ți trece prin minte să asociezi unele stări fizice cu ceva de ordin psihic. Cred că puțini s-ar îndrepta într-acolo, probabil având antecedente. Ori cunoștințe în domeniu. Pentru că nu avem educația necesară pentru a ne cerceta în oglindă și psihicul. Nici de la școală, nici de acasă. Ne măsurăm din cap până în picioare, ne îndreptăm junghiurile, ne ordonăm hainele, aranjăm părul, fixăm un zâmbet… Și-apoi intervine rutina. Draga de ea. Urâta de ea.

Avem frici. Mai mari și mai mici. Ne luptăm cu ele, dar știm cam în ce borcan încape fiecare. Ne panicăm uneori și-apoi ne ridicăm să luptăm cu panica. Vorbim cu apropiații, cerem păreri, întăriri. Dar cu incertitudinea asta toată ce să facem? Ce să faci cu tine, în oglindă, când nicio rutină nu mai este la fel, când niciun plan nu mai stă în picioare, când mintea ta jonglează cu un număr infinit de necunoscute?

Am discutat cu psihologul despre anxietate și mi-am asumat-o imediat. Mi-am dat seama cât este de firească în contextul actual. Și cât de pandemică probabil că este, la rându-i, acum. Am aflat despre mine lucruri noi. Că imposibilitatea de a-mi programa activitățile dorite îmi provoacă o continuă neliniște. Că a nu mai avea un orizont de timp îmi creează un disconfort fizic apăsat. Că după anularea tuturor evenimentelor, proiectelor și ieșirilor pe care le aveam deja stabilite am fost în cădere liberă. Pradă sigură anxietății.

Cum se manifestă anxietatea

Paleta de simptome este una foarte variată:

– simptome neurologice – cefalee, parestezii (senzații de amorțeală), amețeală

– simtome digestive – durere abdominală, greață, diaree, indigestie, gură uscată, nod în gât

– dificultăți respiratorii

– palpitații, tahicardie sau durere toracică

– tensiune musculară sau tremur

– transpirație sau mâncărime

– iritabilitate, stare de tensiune prelungită, agitație

– tulburări de somn

Cum s-a manifestat la mine? Într-o zi mi s-a ”luat aerul” de dimineață și am respirat sacadat timp de ore în șir. S-a mai adăugat apoi un nod în gât, un ghem în stomac, greață și o senzație continuă de neliniște și agitație. Tot interiorul corpului meu părea întors pe dos și nu reușeam deloc să mă stabilizez, nici prin exerciții de respirație, nici prin hidratare. Am început să plâng și mă simțeam pierdută. Mi-am revenit abia după o plimbare lungă, prin pădure, și am crezut atunci că ar fi fost un efect al oboselii. Abia la câteva zile, după ce am conștientizat anxietatea, mi-am dat seama că atunci începuse totul. Atunci a fost ziua în care m-am trezit și am realizat că va trebui să îmi anulez toate planurile. Fără să pot estima când voi putea reveni la ele…

Anxietatea nu e frică!

Probabil că psihologii, terapeuții și cei care au ceva cunoștințe din domeniul psihologiei anticipează deja ravagiile pe care le face anxietatea acum. Și vin cu indicații pentru identificarea și gestionarea ei. Unul dintre articolele citite zilele astea m-a ajutat să realizez un aspect și să îl subliniez cu roșu în mintea mea. Frica nu este sinonimă cu anxietatea. Anxietatea nu e frică!

”Frica adună energia într-un singur loc și o îndreaptă către îndepărtarea pericolului. Anxietatea e distrugătoare pentru că dispersează și blochează energia. Diferența dintre ele este că frica are un obiect, anxietatea e difuză, neprecizată. Senzația de frică e angajată de evenimente care nu se încadrează în categoriile cunoscute. Mintea le analizează apoi și decide dacă asta e un pericol sau nu. Starea de mijloc, însă, lipsa certitudinii, nu generează pericol ci anxietate. Pericolul generează frică, incertitudinea generează anxietate”, spune Adrian Stanciu într-un articol de pe Revista Biz.

”E normal să fim anxioși din când în când și la un nivel rezonabil, dar nu e normal ca anxietatea să ajungă să ne paralizeze, să devenim pur și simplu nefuncționali. Dacă vi se întâmplă asta, nu mai încercați să gestionați singuri, apelați la un specialist”, explică și Simona Tache într-o postare de pe blogul ei. 

Vă recomand să citiți ambele articole și să vă analizați sentimentele și trăirile care vă însoțesc acum.

Dacă ați experimentat simptome de-ale anxietății, sau dacă rătăcirea asta vă afectează viețile, e timpul să luați măsuri. Înainte să se transforme în depresie, în boală. Anxietatea nu e totuna cu frica. Dar dacă nu le separăm noi, diferențierea dintre ele nu apare nicăieri. Timpul extra primit zilele astea poate fi redirecționat și spre reflecție, spre autocunoaștere. Pentru că psihicul merită îngrijit cel puțin la fel de bine ca și fizicul. Iar ceea ce ne pare acum o orbecăială prin deșert poate nimeri curând o potecă. Cu condiția să o căutăm.

Foto: pixabay

Ana Elisabeta Beliu

2 thoughts on “Anxietatea nu e frică! Azi este un efect al pandemiei de incertitudine din jur

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top