Cu bicicleta prin România: Banatul, Cheile Nerei și frumusețile Dunării

O săptămână pe bicicletă pare mult atunci când o măsori de-acasă, de pe canapea. Dar o săptămână pe două roți, prin România, trece cât ai clipi atunci când pedalatul se amestecă cu priveliști, amintiri și locuri pe care nu le-ai mai văzut vreodată, pe care simți că nu ai timp suficient să le cuprinzi. Când te crezi cumva în vacanță, doar că te doare permanent prin locuri pe care nici nu știi să le numești. O săptămână e al naibii de scurtă când ai purtat deja toate hainele din bagaj iar ploaia vine fix în noaptea în care ai spălat!

După ce am pedalat prin Moldova – în 2018, prin Transilvania – în 2019 și prin Maramureș – în 2020, a venit rândul Banatului să ne surprindă cu toate frumusețile adunate tocmai în partea cealaltă de țară. Și cu dealurile care par să fi răsărit pe acolo fără pic de milă pentru bicicliști. Iar grupul de anul ăsta, de opt oameni, a fost tot un mix de mai experimentați cu mai începători, mai curajoși cu mai fricoși, mușchi de fier cu mușchi de plastilină, ”cât mai avem?” cu ”hai să mai mergem!”, fete și băieți, consumatori de alcool și ne…, ”Hai, că poți!!” cu ”Vreau acasă!” (doar că n-am zis-o vreodată cu voce tare).

Am pornit călătoria prin Banat de la Lugoj, de dimineață, trecând peste Podul de Fier, și am încheiat-o șapte zile mai tâziu, pe malul Dunării, la Drobeta, cu cea mai lungă și mai grea urcare. Iar în ziua a opta ne-am plimbat prin oraș, vizitând cât de multe ne-au încăput în cele câteva ore pe care le aveam la dispoziție. Pe scurt, am parcurs vreo 400 de kilometri cam așa (cu linkuri de pe Strava):

Ziua 1: Lugoj – Brebu; 51 km; 434 m elevation

Ziua 2: Brebu – Reșița – Ciudanovița; 65 km; 826 m elevation

Ziua 3: Ciudanovița – Valea Beiului; 53 km; 660 m elevation

Ziua 4: Valea Beiului – Sasca Montană – Moldova Veche; 57 km; 863 m elevation

Ziua 5: Moldova Veche – Șvinița; 62 km; 241 m elevation

Ziua 6: Șvinița – Eșelnița; 39 km; 594 m elevation

Ziua 7: Eșelnița – Drobeta Turnu Severin; 54 km; 1086 m elevation

Ziua 8: prin Drobeta

Dacă mă întrebi într-o zi, pe neașteptate, ce anume îmi amintesc din Banat o să răspund: finalul zilelor! Aproape fiecare s-a încheiat cu o urcare pe care genunchii ți-o reproșau până a doua zi dimineață! Apoi, dacă mă mai lași să mă gândesc, îmi voi aminti apele turcoaz de pe Valea Beiului, căprioarele și fazanii din câmp, puzderie de maci și alte flori ochioase, Dunărea mult mai frumoasă decât la Galați, muzee și locuri încărcate de istorie, pleșkavița și veselia de la finalul fiecăriei zile. Și-mi mai amintesc, peste toate astea, rutina și lejeritatea. Aceeași bicicletă, aceleași genți, aceleași asigurări, același check-list, același mod de a împacheta bagajul și tot confortul care poate veni la pachet cu obișnuința.

Banatul, la sfârșit de mai, era pictat în toate nuanțele de verde. Salcâmul înnebunise și ne amețea și pe noi cu parfumul lui. Umblam mai mereu pe meleaguri oarecum sălbatice și liniștite, prin sate micuțe, cu case plăcut ordonate, cu un aer cald, primitor. Și prin orașe cu nume întâlnite doar prin manualul de geografie, descoperite și explorate pentru prima dată.

Din toate locurile văzute și vizitate o să le enumăr și le recomand pe cele care pot fi localizate cu ușurință pe hartă. Restul vor rămâne doar pe retină și, poate, în fotografii, fiind amintirile noastre neprețuite de atunci.

Muzeul Cineastrului Amator din Reșița

Muzeul Jocurilor Video din Reșița

Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița

The Hunter House din Ciudanovița

Muzeul de Istorie a Farmaciei Montanistice din Oravița

Cheile Nerei, cu toate lacurile și cascadele ei (cele mai puțin celebre ☺)

– Pleșkavița de la Moara cu Noroc din Moldova Veche. Și papanașii ☺

– Stânca Baba Caia și Cetatea Golubac care se vede în toată splendoarea ei, pe malul sârbesc

– Ruinele Cetății Tri Kule

– Cazanele Mari și Chipul lui Decebal

Campingul Mala din Clisura Dunării

Cetatea Medievală a Severinului

– Turnul de Apă, Muzeul Porților de Fier, Podul lui Traian și Castrul Roman de la Drobeta

 

Adaug aici o mică parte dintre pozele din călătoria noastră. România pe două roți continuă. La anu’, probabil…

Ana Elisabeta Beliu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top