Care sunt cei mai nocivi șoferi pentru bicicliștii de pe șosele?

Dacă ești șofer, și ai în fața ta un biciclist pe șosea, dă-ți și tu în mod imaginar caroseria la o parte și ia în piept tot vântul din față. E ușor? E greu? Mai ai curaj să iei mâna de pe volan când simți că direcția o ia razna? Dar bicicliștilor cărora le intră praf în ochi și le șuieră mașinile pe lângă urechi oare cum le-o fi?

Am mers în prima tură pe anul ăsta de pedalat mai serios pe șosea. 43 de kilometri la dus într-o zi și tot atâția la întoarcere într-o alta. Eu singură, cu roșu la haine, bicicletă și cască, vizibilă și independentă. Ruta: Galați – șoseaua-dig spre Brăila – trecere Bac Brăila – Măcin – Greci. Aș vrea să menționez din start că am făcut plimbarea asta de plăcere. Aveam posibilități multiple să ajung la destinație cu mașina sau cu microbuzul, dar primăvara ar trebui să fie sezonul ideal de pedalat, și pentru amatori și pentru profesioniști. Nu?

Cum este, de fapt, pe șosea pentru bicicliști? Cât ești de în siguranță și cât respect primești din partea celorlalți participanți la trafic? Mi-ar fi făcut o deosebită plăcere să povestesc despre un paradis al pedalatului, dar realitatea este cu totul alta. Deci care sunt cei mai nocivi șoferi din punctul de vedere al unui biciclist în trafic? Să-i luăm pe rând:

– Șoferii de pe contrasens care depășesc fix în dreptul tău. Am avut cinci specimene la dus și unul la întoarcere. Cel din urmă m-a forțat să frânez până m-am oprit de tot ca să depășească el, nesimțitul într-un BMW, vorbind la telefon. Cum spuneam mai sus, eram extrem de vizibilă pe șosea și n-am putut decât să îi înjur pe fiecare în parte, cât de silabisit am putut, ca să-mi citească pe buze. Nu se pune problema să faci vreun semn nesimțitului când el deja ți-a pus viața în pericol, în momentul ăla nu poți să riști să ridici mâna de pe ghidon.

– Șoferii care te depășesc în goană. Există o distanță regulamentară, de siguranță, pe care orice șofer ar trebui să o respecte atunci când trece pe lângă un biciclist. Știu, nu pe toate drumurile ai unde să iei distanța respectivă, mai ales pe ruta pe care am mers eu. Tocmai de aceea mi s-ar părea de bun simț ca tu, șoferul, să reduci viteza atunci când treci pe lângă un biciclist. Nu este tocmai confortabil, ca biciclist, să simți câte o vijelie trecând în goană pe lângă tine, testându-ți încă o dată reflexele și încleștarea mâinilor.

– Șoferii care claxonează fix când sunt în dreptul tău. O fi fost tembel săracul. Dar ce rost are să claxonezi și să-l sperii pe un biciclist exact când ești la un metru în spatele lui? Dacă vrei să atenționezi un călător pe două roți de faptul că te apropii de el este recomandat să suni cu câțiva metri mai în spate. Nu doar că nu îl mai asurzești, dar are timp să se răzgândească dacă ar fi avut în gând să facă vreo manevră greșită.

– Șoferii care aruncă chestii pe geam. Cum ar fi un chiștoc de țigară aprins. Nimic mai plăcut decât să te trezești cu obiecte străine zburând pe lângă tine sau printre roți…

– Șoferii care intră de pe o stradă lăturalnică exact în fața ta. Nu stăpânesc chiar toate regulile de circulație dar știu sigur că am prioritate atunci când sunt pe o șosea care se intersectează cu tot felul de străduțe mici, lăturalnice. Dar nesimțitul de pe strada din dreapta se grăbește și consideră că este drumul liber, chiar dacă pe el vine un biciclist. Chiar dacă biciclistul merge la deal, pe energia și pe respirația lui, și trebuie să frâneze ca să-i intre în față idiotul pe patru roți și pe benzină.

      » Citește și: De la Brașov la Cluj pe două roți. 8 zile de pedalat și experiențe de neuitat

Chiar dacă ești șofer, pasager, pieton sau orice alt status preferi, te rog să conștientizezi următoarele lucruri: bicicliștii aflați pe șoselele din România practică această activitate ca antrenament sau ca hobby; și unii chiar drept mijloc de deplasa. Niciunul dintre oamenii aflați pe două roți nu caută aventuri extreme, cel puțin nu unele în care să fie implicate mașini. Noi, bicicliștii, nu ieșim pe șosea ca să ne mutilăm, ca să ne murdărim sau ca să inhalăm intenționat gaze de eșapament. Suntem acolo pentru mișcare, pentru libertate, pentru nevoia de a ajunge undeva, pentru dor de ducă dar și pentru că legislația și bunul-simț ar trebui să ne ofere condițiile decente de a circula pe două roți.

Dacă ești la volan, te rog să faci un schimb de locuri – din priviri – și să îi acorzi celui aflat în șa, pe bicicletă, ceva mai mult respect, atenție și grijă. Iar dacă ești pasager într-o mașină, atenționează-l pe șofer atunci când nu îi acordă destul spațiu unui bicilist; faptul că nu te afli la volan nu înseamnă musai că trebuie să fii indiferent.

Îți mulțumesc în avans pentru răbdare și înțelegere!

Later edit: După această experiență mi-am cumpărat un action cam – o cameră pe care o montez pe ghidon la turele pe șosea. Astfel voi avea dovezi pe care să le trimit apoi la poliție. Dar sper să nu fie nevoie!

Foto: Mihai

    » Citește și: Opt zile pe bicicletă şi un rucsac de amintiri – marea aventură a lui 2018

Ana Elisabeta Beliu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top