DEXTERitate

Ştii sertarul ăla al fetelor? În care te pierzi printre rujuri, rimeluri, zorzoane, farduri şi sclipiciuri. Ei bine, eu nu-l ştiu!… Imaginează-ţi că mi-am dorit şi eu să pot corecta toate imperfecţiunile naturii. Şi am ajuns, din aproape în aproape, să îmi ating ţelul. Să mă pot lăuda cu o minunăţie de altfel de sertar, înţesat cu şurubelniţe, patent, ciocan, lanternă, cuie, becuri, ruletă, bandă izolatoare, foarfece, prenadez, aracet, şurubele şi piuliţe.

Universul meu s-a simţit deodată mai frumos când mi-am demontat rolele până la rulmenţi şi le-am alintat cu ulei pentru mecanisme fine împrumutat de la maşina de cusut a maică’mii. Ori când am insistat să descopăr de capul meu care anume fir a îndrăznit să întrerupă circuitul curentului electric prin veioza mea de citit. Sau când am desfăcut cuptorul aragazului în multe bucăţele care trebuiau să se reunească la un moment dat în scopuri culinare.

M-am încăpăţânat mereu să descifrez orice instalaţie cu erori de funcţionare. Ca şi cum imaginaţia, îndemânarea şi – eventual – o sugestie prin telefon de la frate’miu mi-ar fi de ajuns să reuşesc orice. Şi, culmea!, chiar am reuşit. Dacă ar fi să-mi fac un CV al muncilor prestate ca necalificat m-aş putea lăuda că am folosit pistolul de lipit al lui tata înainte să ştiu care-i subiect şi care-i predicat. Că mi-am reparat singură toate casetele cu benzi rupte. Că am recompus lanţul de la bicicletă când m-am trezit cu el ca un puzzle pe asfalt. Că am văruit, vopsit, chituit, am montat parchet şi am găurit pereţi. Am cules struguri pe care i-am nimicit apoi în zdrobitor. Am cosit şi aproape că mi-am rupt mâna căzând din vărful carului cu fân. Am pescuit şi am vâslit. Am bibilit imprimante şi alte maşinării despre care nu ştiam nimic altceva decât că Trebuie să funcţioneze. Şi am donat în general o groază de idei geniale care, sinceră să fiu, habar n-am de unde izvorăsc.

În toată treaba asta regret două lucruri numai. Că nu am menghină şi şubler. N-am idee la ce naiba mi-ar folosi. Dar sunt atât de simpatice!

Ana Elisabeta Beliu

4 thoughts on “DEXTERitate

  1. Şi eu aş prefera meseriaşii uneori. Dar împrejurările m-au obligat să mă descurc singurică.
    Apropo de role, nu ştiu dacă vasilina este bună pentru rulmenţii ăia mici. Studiază problema înainte să te apuci de treabă. E chiar simplu! 😛

  2. „Că am văruit, vopsit, chituit, am montat parchet şi am găurit pereţi.” bravo ma descurc si eu cu ceva ustensile in genere speciale ptr barbati 🙂 dar fazele de mai sus, bravo bravo, inca nu m-as vedea in stare caci is multe chestii care raman in urma, pete, erori de gaurit;) sau altele si aici as prefea un meserias – mult succes in viitoarele actiuni !!!*visez si eu la role sa imi dau cu ulei/ vasilina rulmentii, cam fac greva!

  3. Mda, culmea, trebuia să îmi dovedesc cumva şi non-dexteritatea. Că prea m-am lăudat :)) Îmi pare sincer rău, că aşa frumoase comentarii aveam. Măcar acum pot împărţi sfaturi: să nu încerci asta acasă! 😛

  4. hmmm…am avut și eu ocazia, unică și irepetabilă, să mă laud public că am menghină și te-ai pus tu să șurubărești pe blog, ca apoi să se șteargă comentariile… nț, nț, nț… asta-i grav! :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top