între noi fie vorba

blog din întâmplări și păreri răzlețe

Nu mă duce la market, pe mine du-mă la Piață!

Uitasem cum e la Piață*, cum mi se ascut toate simțurile când ajung acolo. Plecasem cu nevoie de brânză și ouă, plus intenția să mă întorc rapid acasă. Iluzie. Acolo, printre tarabe, mă copleșiră pofte și dorințe pe care mi le stârnește numai Piața, la fiecare întâlnire. Cu mirosul ei aparte de vegetale și murături, cu borcane apetisante, etichete scrise de mână, cu oameni simpli oferind ingrediente simple.

Pășesc în grabă, încercând să îmi fixez mintea pe lista mea scurtă de cumpărături. Brânză, ouă. Dar dânsa nu se lasă deloc amăgită. Știe bine ce-ar vrea, ce și-a întipărit în registre. Uite ce mere frumoase, adevărate… Hm, fasole, ce poftă îmi e de-o tocană! Sfeclă roșie, gulii, prune uscate… Uitasem cu totul ce bunătăți se găsesc iarna prin piețele agroalimentare. Mă simțeam ca revenindu-mi din amnezie. Uite, fructe și legume imperfecte. Rădăcinoase cu urme de pământ pe ele. Condimente verzi și uscate. Borcane cu hrean, zacuscă, murături, bulion, ardei iuți la oțet, miere, ciuperci și mai câte! Merg, merg, salivez, încă doi pași și ajung la țintă.

Am ajuns la lactate și am plecat râzând în sinea mea. Era o vreme când ne știa ospătarul de la pub și venea direct cu două pahare de bere la masă. Astăzi… ne știe doamna de la lactate. Îi dau timp să își termine conversația cu o colegă, vreme în care mâinile nu-i stau degeaba, îmi cântărește brânza. Fără ca eu să-i fi cerut. Știe deja prea bine de care și câtă vreau, cumpărăm de câțiva ani numai de la ea. Îi cer apoi și ouă, în caserola mea reutilizată de zeci de ori. Abia dacă o privesc, abia dacă îmi amintesc să zâmbesc, dar probabil că e obișnuită. Ochii mei sunt în galantar, adulmecă toate sortimentele de brânză și preparatele, calculează, anticipează mese și rețete. Ce-ar merge o plăcintă! Și cum arată șunca aia din porc adevărat!!

Reușesc să alung gânduri și pofte, rând pe rând. E drept, am plecat la cumpărături cu stomacul gol. Ceea ce nu se face și-ar trebui interzis prin lege! De fapt, de asta plecasem la Piață, pentru că mai aveam doar mult alb în frigider! (a se citi nimic :D) Un singur gând rămâne valid, îl mai cântăresc o clipă și plusez: și o sticlă cu lapte bătut, vă rog! 13 lei pe doi litri de lapte bătut, de la fermă. Mai știi cum e laptele ăla bătut adevărat? Neomogen, cu cheaguri, cu grăsime și cu gust. Nu prea ai cum să îl bei din sticlă, ca pe cel de la supermarket. Îhâm, din ăla am acum în frigider. Mmmm!

Înapoi, drumul cel mai scurt e tot printre tarabe, tot în pas grăbit. Îmi mențin ritmul până în spatele unui cuplu de seniori care pășesc agale, relaxat, cu privirile ușor rotite către dreapta, spre zările Pieței. Așa se scanează tarabele, de pe un culoar cu vizibilitate bună. Așa procedează orice connoisseur. Îmi îndrept și eu privirea către dreapta, deși n-aș mai vrea să scanez nimic, am rucsacul deja plin și stomacul tot gol. Dar îmi potolesc deodată zorul și rămân în urma lor, cu gânduri bune. Ce atâta grabă? Cât să economisești alergând printr-o piață? Dar ce mă bucur pentru ei, că fac mișcare de dimineață, că sunt împreună, că își cumpără hrană mai curată.

Fiecare pas, până la ieșire, e însoțit de alte pofte. Dovleeeeeac! Iar mie nici nu îmi place dovleacul… Tărtăcuțe, uite cât sunt de drăguțe! Varză, conopidă, miez de nucă, gutui… Rulează mintea mea rețete cu o viteză amețitoare. Le las acolo, în background, și îmi promit să revin cu planul făcut. Am câteva decenii de experiență la Piață și nu mai cumpăr sub impulsul de moment, căci am văzut ceva legume și fructe murind la noi acasă… Am tot istoricul ăsta de făcut cumpărături de la Piață și uite cum mă fură rutina și graba, cum mă las fraierită de lipsa timpului, de distanțe, de program, cum cumpăr porcării de la marketurile de pe lângă bloc…

Nu știu cum e Piața în viața altora. Întreb abia acum. Nici nu m-aș fi gândit până astăzi să întreb: Oare salivezi și tu printre tarabe? Oare îți place mirosul de murături amestecat cu cel al fructelor în prag de fermentație? Oare îți plac buchetele ciufulite, cu flori din grădină? Oare îți plac fructele și legumele alea diforme, asimetrice, chiar și pătate… cu aspect de roade pure, nestandardizate de oameni? Oare cum îți este ție la Piață, ce îți place, ce îți displace?

Nu știu cum e Piața în viața altora și de când. Căci în viața mea e… dintotdeauna. E cu amintiri din copilărie, când mergeam cu mama la cumpărături și ne lăsa cu câte o înghețată în mână să o așteptăm la intrare, până umplea ea sacoșele. E din adolescență, când eram principala delegată și cărăușă a produselor de pe liste amănunțite, când mâncam jumătate de kil de roșii până acasă. E din bucătăria mea, descoperită pas cu pas, unde am îndrăznit să gătesc spanacul, conopida sau lintea, să decid că nu mă mai despart vreodată de ele.

Azi, la Piață, mi-am amintit de ce o îndrăgesc atât. De ce rămâne locul unde găsesc oricând oameni mai simpli și produse mai curate. Nu, nu mai sunt chiar atât de curate pe cât ar trebui, dar dacă le mai observ uneori mucegăind, acasă, e un semn tare bun. De ce rămâne locul cu cele mai multe produse românești, tradiționale, cu cele mai multe arome autentice. De ce nu este ieftin să mănânci sănătos, dar poate e mai bine să mănânci mai puțin, mai sănătos, și să faci economie în altă parte. De ce îmi pare o nerozie să iei mere de la supermarket, importate, când poți cumpăra de-ale noastre, parfumate și bune. De ce îmi par glume proaste îndemnurile patriotice legate de a consuma produse românești, în vreme de supermarketurile se tot înmulțesc iar Piețele au tot mai puțini clienți. De ce am uitat să mâncăm produse sezoniere iar unii… testează rețeta incredibilă de pe social media cu păstrat roșiile în cenușă, timp de 3 luni! 😐

Astăzi pledez pentru cumpărăturile de la Piață. Chiar dacă programul nu e cel mai confortabil, măcar o dată pe lună ai putea ajunge, nu? Astăzi pledez pentru a alege produs cu produs, a-l plăti pe fiecare în parte și a te uita în jur la semeni care își drămuiesc banii, la cei care vând acolo. Pledez și pentru pungi refolosite, pentru că fructele și legumele nu poartă pică unor ambalaje prin care au mai trecut alte fructe și legume. Pentru sacoșe din textil în care poți pune cumpărăturile direct, pe care le bagi apoi la spălat. Pentru a cumpăra doar cât îți trebuie. Pentru a cumpăra și ce nu e instagramabil. Pentru a cumpăra tot mai des din ce crește pe meleagurile noastre, din conserve fără adaosuri care să le facă nemuritoare, din preparate și produse de la ferme locale. Pentru a ocoli, la tarabe, vânzătorii de produse din import. Astăzi pledez pentru întoarcerea la arome, texturi, savoare și curat. Chiar dacă curat înseamnă, uneori, niște morcov cu pământ pe el.

Pe mine nu mă duce la market, pe mine du-mă la Piață! Să iau prima ștevie și prima ceapă verde de grădină. Să cumpăr numai căpșune care nu seamnănă una cu alta. Și afine mărunte, mărunte de tot. Să iau ouă care fac blatul galben. Și brânză nevidată, care nu aduce a formaggi. Să număr zilele din calendar până când vine vremea gutuilor. Să învăț anotimpurile după ceea ce aduc pe tarabe și viceversa. Să învăț să fac dulceața de cireșe amare. Să îmi fac curaj să cumpăr niște rubarbă. Să mă duci mai des, să mă grăbesc mai puțin… Cine mai merge?

P.S. Am descoperit și un site care duce către liste complete ale Piețelor din România

* am scris Piață cu literă mare – nu pentru că așa ar fi corect ci pentru că unele marketuri și-au construit branduri pe seama acestui cuvânt; pentru că există și alte înțelesuri și conotații ale cuvântului; pentru că formularea ”piață agroalimentară” e prea lungă și prea neutilizată în limbajul clasic

Foto: Adobe Stock


Descoperă mai multe la între noi fie vorba

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Ana Elisabeta Beliu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top

Descoperă mai multe la între noi fie vorba

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura