Între noi fie vorba

Când viaţa îţi este o nemărginită înlănţuire de oameni. Despre care ştie fiinţa ta toată, pentru care ficatul tău trage ponoasele. Când ţi se întâlnesc – în visuri – toate rudele, vecinii şi colegii. Când memoria numelor dă deja eroare la multiplu de Cristina, Elena, Ciprian şi Mirela. Când asociezi indivizi şi obiecte/activităţi în dulcele spirit al sunatului prietenului potrivit la momentul potrivit. E mereu la îndemână un om-IT, care te salvează de toate problemele legate de tehnologie. Ştii totdeauna omul-bere alături de care orice şuetă e mai faină. Ai o suită întreagă de oameni-desprecareseparecănuaucreier pe care te străduieşti să-i ocoleşti. Aproape de inimă ţi se furişează mereu un suflet-pereche şi câteva altele îngemănate. Sunt oamenii-role, şi cei cu tenisul, şi cei cu filmele, cei cu folkul, şi cei cu muntele, cei cu teatrul, şi cei cu cărţile – de citit sau de joc. E omul-guru. Omul-Om. Puiul-de-om. Omul cu care faci oameni de zăpadă. Omul de omenie. Şi neomul pe care l-ai trimite cu drag în alt univers. Ai cunoscut oameni potriviţi, în locuri potrivite. Şi viceversa, din cei care şed ca nuca-n perete. Ţi-ai bifat cu zâmbete largi ori încruntări profunde, cu orice strângere nouă de mână. Te-ai privit în oglindă şi te-ai înrolat teoretic în tabăra adversă, ca să simţi mai bine pe cine (dis)consideri. Oameni-nume-sentimente-lecţii pe care ţi le însuşeşti ca şi când nicio întâlnire nu este întâmplătoare. Nu există om care să treacă prin viaţa ta degeaba. Mai devreme, sau mai târziu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.