Între noi fie vorba

Nu cred c-am spus vreodată povestea „Între noi fie vorba”. Ideea nu-mi aparţine. Este un titlu sugerat de Katia Nanu pentru o rubrică a mea, în ziar, care nu s-a materializat vreodată. O rubrică cu şi despre oameni, pe care am scris-o apoi sub o altă formă mai… de poveste.

Ieri am împlinit cinci ani de blog. Pe care nici nu i-aş fi aniversat. Pentru că nu aveam nimic de scris simbolizând un tort. Pentru că poveştile mele s-au împotmolit undeva între furie şi neputinţă. Pentru că n-am mai avut puterea să scriu despre oamenii care au mişcat ceva în sufletul meu. Sau al altora.

Astăzi m-am aşezat pe o bancă, într-o autogară din Bucureşti. La soare. Cu o carte în mână. Un bărbat, aşa-zis între două vârste, s-a apropiat de mine cu un carneţel pe care era notat frumos, cu litere de tipar, un mesaj. Am înţeles din start că omul nu putea să vorbească. Că nici sms-urile nu-i erau prea familiare. Că avea nevoie de ajutorul meu pentru a transmite mesajul. Am vorbit cu o voce feminină, i-am citit cuvânt cu cuvânt, uşor agitată că n-am ştiut să pun virgulele acolo unde lipseau. Era soţia lui. Mi-a mulţumit şi a închis.

După o scurtă absenţă, bărbatul s-a întors cu doi covrigi calzi, în semn de mulţumire. M-a întrebat apoi diverse, repetând de câte trei ori până am învăţat să citesc pe buze. Radia la fiecare răspuns al meu şi emana o sinceră plăcere să poată purta o conversaţie. Mi-a spus că a fost operat de patru ori, la Cluj. Şi mi-a arătat o hârtie pentru nuş’ ce servicii medicale care valorau aproape 1.700 de lei.

Omul ăsta, care avea nişte tuburi din plastic în gât, voia să-şi spună povestea. Nu să fie compătimit. Să mai ştie cineva prin ce trece – oare cât de des!? – pentru nişte „accesorii” pe care le va purta câte zile va mai trăi. La despărţire m-a rugat să-i salvez numărul de telefon şi să îl sun cu prima ocazie când ajung în oraşul lui,  Piatra Neamţ. Şi m-am urcat în maşină fascinată de sinceritatea şi căldura cu care îţi poate vorbi un om. Fie şi fără să pronunţe vreun cuvânt.

Aşa mi-am amintit de unde pornisem… de fapt…

Ana Elisabeta Beliu

6 thoughts on “Între noi fie vorba

  1. Ana, abia acum am citit aceasta postare. Si nu cu putine emotii i-am tradus-o si lui Max. Multumim pentru emotiile dariute de scrierea ta. Ai un dar minunat!
    (cu putina invidie) Tatiana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top