Milano la pas. Ce poți să vizitezi într-o singură zi și ce aplicații te ajută

Milano la pas. Ce poți să vizitezi într-o singură zi și ce aplicații te ajută

Atunci când zici ”Milano la pas” te gândești automat la Domul care se zărește, plin de grandoare, printre alte clădiri emblematice. Al doilea cuvânt pe listă, în trenduri, este shoppingul. Dar știți deja că ăsta nu este punctul meu forte. Mai ales că am avut doar o zi de cutreierat orașul și nu aveam de gând să risipesc vreun minut prin magazine. Fără planuri foarte bine puse la punct am reușit să vedem o groază de locuri superbe și am stat cu ochii în patru după detaliile fabuloase ale clădirilor și mai vechi și mai noi. Dar să povestesc totul, pe rând:

Concertul. Care concert?

Motivul principal pentru care am zburat la Milano a fost concertul celor de la Rockin’1000, cea mai mare trupă din lume. După cum le zice și numele, este vorba despre peste 1000 de muzicieni care se adună de pe tot globul și cântă împreună. Dacă numai asta pare incredibil, povestea începutului trupei depășește limitele imaginației. Oamenii ăștia mulți s-au strâns în 2015 pentru a cânta împreună piesa Learn to Fly, pentru a-i convinge pe cei de la Foo Fighters să concerteze în orașul lor, Cesena. Nu numai că au reușit dar clipul piesei a făcut înconjorul lumii și este în continuare wow!

Bonus, pe lângă concertul care urma să înceapă după lăsarea întunericului, ne-am bucurat de un show aviatic pe Aeroportul Linate, am pozat cu nesaț baloanele cu aer cald, avioane de mici dimensiuni, mașini vechi și o groază de alte minunății prezentate la eveniment. Nici n-am simțit cum au trecut orele până când ne-am așezat în fața scenei pregătite pentru sutele de muzicieni, în vreme ce în spatele ei răsărea ușor luna plină.

Hoinărind 17 kilometri prin oraș

Pentru noi, vizitarea unui oraș înseamnă să îl cutreierăm la pas. Cu ochii și pe hartă, dar mai ales la amănuntele de care ne lăsăm surprinși la fiecare colț. Am pornit cât de dimineață, cu provizii de apă și de ronțăit, cu Google Maps deschis și cu Milano City Guide. Cea de-a doua aplicație îți recomandă obiective turistice din apropiere, ți le arată pe hartă și ți le și prezintă în câteva cuvinte.

Într-o plimbare lejeră spre Dom am traversat Grădina publică ”Indro Montanelli” unde am întâlnit, dintr-o pură întâmplare, monumente ale naturii: doi platani foarte groși și bătrâni, într-o arie protejată, doar a lor. Fiind copacul meu preferat m-am bucurat mult să privesc platanii foarte mulți din Milano, dar pe acești doi ginganți în mod deosebit. I-aș fi îmbrățișat puțin, dar am respectat și apreciat gardul care îi protejează. Și am aflat mai târziu, de pe google, că cel mai mare dintre ei are 21 de metri înălțime și peste 8 metri circumferință.

Mai departe, pe străzile încărcate de istorie dinspre zona centrală, ne-am intersectat cu Deejay Ten – competiție cu 40.000 de alergători, toți îmbrăcați cu tricouri la fel 🙂 Bine, pe segmentul unde i-am găsit noi alergătorii trecuseră de multă vreme. Lumea mai mult se plimba, concurenții mai intrau în câte o cafenea să îți cumpere un espresso și un croissant, dar atmosfera generală era foarte relaxată și veselă.

Într-un final am ajuns și la Domul din Milano, unde forfoteau turiștii de toate națiile, porumbei și vânzători ambulanți. Am luat întâi bilete pentru a vizita interiorul și i-am admirat arhitectura genială plus acustica de duminică dimineață, în timpul slujbei. Apoi am mers să cumpărăm bilete pentru a urca pe acoperiș și le-am ales pe cele mai ieftine, cu varianta de a urca pe scări. Nu doar pentru a elimina o cheltuială inutilă ci mai ales pentru că la lift era coada foarte mare, pe când la trepte erau doar câțiva oameni. Lucru valabil și la coborâre.

Construcția catedralei a început în 1386 și, practic, nu s-a oprit niciodată. Căci în permanență se lucrează la restaurarea sutelor de statui, busturi, decorații și a construcției în sine, care poartă deja secole în spate. Chiar și ca un nepriceput îți poți da ușor seama cam câtă muncă a implicat proiectarea și realizarea dantelăriei și a tuturor sculpturilor care compun măreața operă de artă. Și cât de mult o deteriorează miile de pași care o calcă zi de zi…

Următorul obiectiv turistic a fost Castelul Sforzesco, una dintre cele mai mari și impunătoare cetăți din Europa. Fortăreața este foarte primitoare și bine îngrijită, mi s-a părut că am așa un sentiment de ”acasă” între zidurile ei. Iar imediat lângă castel este Sempione – un parc destul de întins, cu multe alei și verdeață, păsări sălbatice, broaște țestoase și pești, un loc numai bun pentru relaxare și încărcat bateriile.

Biserica San Marco, din piața cu același nume, a fost și ea pe lista bijuteriilor arhitecturale pe care le aveam de vizitat. Frumoasă și la interior, biserica îți ia totuși ochii cu exteriorul din cărămidă roșie cu detalii elegante pe toată fațada. De altfel am mai întâlnit una destul de asemănătoare spre finalul plimbării noastre, Santa Maria del Carmine. Între cele două biserici am vizitat și Pinacoteca Brera, și un restaurant și o gelaterie, pentru că oricât antrenament am avea la umblatul pe jos tot mai este nevoie și de o realimentare.

Pe lângă toate obiectivele pe care pot să le numesc și să le arăt pe hartă, m-am simțit în tot orașul ca într-un muzeu. Am mai văzut Milano-ul acum ceva ani și sentimentul mi-a rămas același. Mă fascinează blocurile lor elegante, simple, fără termopane, cu grădini verzi pe acoperișuri și jardiniere fiecare etaje. Ador arhitectura nouă, gândită cu atât de mult bun gust. Mă holbez prin vitrinele aranjate cu atâta creativitate și întorc capul pe stradă după biciclete roșii sau negre, roase pe alocuri de rugină.

Pe de o parte regret că nu am putut petrece mai multe zile în Milano, pe de altă parte mă bucur că vremea ne-a fost ideală pentru umblat și că lucrurile au mers bine de la un capăt la altul. Sper să mai am prilejul și altă dată să povestesc despre acest oraș.

Aplicații și sugestii

Am menționat deja de Google Maps, care ne-a fost ghid de nădejde prin Milano. Iar aplicațiile companiilor aeriene sunt deja un must, ori de câte ori pleci din țară. Te scapă de multe griji legate de biletele de avion sau de check-in-uri.

Alte aplicații utilizate au fost:

  • Milano City Guide – pentru obiective turistice, localizare și descrierea lor
  • ATM Milano – o aplicație pentru toate mijloacele de transport care îți oferă posibilitatea de a-ți stabili ruta și chiar de a cumpăra bilete. Dar biletele le găsești în Milano și la magazine sau baruri, costă 1.5 euro și pot fi folosite timp de 90 de minute de la începerea călătoriei, pe toate rutele
  • Where is public toilet – va rămâne în telefonul meu, pentru că îți localizează toaletele nu doar din Italia ci din toată lumea, chiar și în România
  • Strava – aplicația pe care o folosesc pentru toate activitățile sportive dar și la mers, pentru a face un track al întregii rute parcurse. Pot să văd pe unde am umblat și peste câțiva ani, dacă mi se face dor

O recomandare pe care am găsit-o la firmele care se ocupă cu transferul de la aeroport în oraș a fost să ne rezervăm biletele online, în avans. Ceea ce am și făcut și ne-a prins tare bine, pentru că am prezentat biletul pe telefon și ne-am așezat relaxați pe scaune, și la dus și la întors, fără a avea grija dacă găsim sau nu locuri.

Tu ce crezi că ar mai fi fost de vizitat prin Milano? Am ratat ceva important?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.