Poveste de adormit oamenii mari

”Bună ziua, sunt X-ulescu de la Kanal D şi vă anunţ că aţi fost aleasă prin tragere la sorţi pentru a participa la concursul Knorr…”, îmi vesteşte amabilă o voce masculină. Îmi vine să râd, mă încearcă o revoltă, dar mă stăpânesc şi intru în joc. Tipul îmi explică mai departe regulile concursului şi mă roagă să număr ambalajele produselor magice pe care le am acasă. Îi spun la nimereală că am vreo cinci şi mă anunţă plin de entuziasm că am câştigat tot atâtea zeci de milioane de lei vechi. Mă mai amuz câteva clipe de elanul lui „minţitoresc” şi schimb brusc registrul. „Credeai că m-ai păcălit?”, îl întreb, iar se data asta e rândul lui să râdă că l-am demascat.

Tânărul individ de la celălat capăt al firului lucrează ca operator telefonic. Aşa spune el! În traducere liberă asta înseamnă că îi operează pe credulii care îi pică în plasă. Îmi explică psihologia oamenilor avizi de câştiguri facile, care atunci când îl aud rostind cifre rotunde cu mai multe zerouri îşi pierd minţile. Pe unii îi păcăleşte să cumpere o cartelă telefonică şi să-i trimită codul de reîncărcare, pe alţii mai fraieri îi convinge chiar să îi vireze sume de bani într-un cont. „Le speculez şi eu cum pot slăbiciunea. Pot să fac şi 15 milioane pe zi, bani pentru care alţii muncesc o lună. Cu ce sunt eu de vină că m-am născut deştept?”, mă întreabă interlocutorul pe un ton inocent.

Continui conversaţia curioasă şi de-a dreptul fascinată de mecanismul pe care l-a pus în mişcare cel care încercase cu câteva clipe mai înainte să mă tragă pe sfoară. După zece minute de discuţie amiabilă începe deja să se destăinuie, să încerce să mă convingă că împrejurările l-au împins către munca necinstită, că e unica lui şansă de supravieţuire. Îl contrazic întruna şi încerc să-l ademenesc cu argumentele şubrede ale unui om cinstit când mi se dă în vileag cam fără voie. Mă lasă fără cuvinte!

Escrocul din telefon e hoţ cu acte în regulă, ca să-i zic aşa. Operează de după gratii şi face bani ca să o ducă bine acolo, că la închisoare e viaţa grea şi mâncarea nasoală. Este închis într-un penitenciar din Bucureşti şi îi plăteşte pe gardieni ca să îi dea voie să folosească telefonul mobil, să-şi poată continua afacerea. Are acces la internet, are televizor şi găseşte mereu idei noi prin care să-i jecmănească pe cei care pun mare preţ pe noroc şi speră să câştige la concursuri la care nici măcar nu au participat. „Şi în Biblie scrie că cel mai mare îl asupreşte pe cel mai mic. Biblia m-a învăţat”, se eliberează de orice vină falsul operator.

Atenţie, nu este o glumă! Aproape că m-a convins de nevinovăţia lui şi poate că m-ar fi convins că am câştigat marele premiu dacă aş fi folosit produsele de la firma cu pricina. Vocea nu îl trădează cu nimic pe Denis, sau care o fi numele real al celui cu care am vorbit jumătate de oră la telefon. Are fler şi dicţie şi cu siguranţă are un cont frumuşel în bancă. Banii fraierilor, cum spune el, cum recunosc şi eu. Struniţi-vă pofta de câştig că Denis e – vorba filmului – pericol public.

Ana Elisabeta Beliu

3 thoughts on “Poveste de adormit oamenii mari

  1. Intr-o societate functionala, da. A noastra nu mai functioneaza de mult. Oricum ai vrea sa-i spui: functionala, normala, etc, ideea e ca lipseste cu desavarsire. Iar eu nu-i condamn pe cei care se adapteaza in acest mod pentru a trai decent. La fel si cu cei care inventeaza tot felul de dispozitive pentru a-ti goli cardurile, sau cei care sparg nu stiu ce baze de date ale americanilor. La asta i-a dus capul, se pricep si fac ce pot pentru a avea un nivel de trai, pe care, societatea astea functionala nu i-l va oferi in veci, de pe un post de vanzator, de exemplu.
    Acum sa nu intelegi ca justific orice fapta a cuiva, de natura sa-i produca bani. Dar actiunile care tradeaza putina (sau mai multa) istetime, nu pot decat sa ma bucure, mai ales daca sunt in facute in detrimentul celor multi si prosti, din cauza carora sufar si eu, indirect.

  2. Monica, de data asta nu pot fi de acord cu tine. Legea nu limitează – şi nici nu ar avea cum să o facă – gradul de inteligenţă sau prezenţa de spirit a semenilor noştri. Iar dacă unul este mai încet la minte decât altul asta nu înseamnă că trebuie să fie penalizat.
    Domnişorul a ţinut să se justifice pentru că l-am demascat şi l-am ameninţat, iar el a căutat să se apere apelând la mila mea.
    Însă mai presus de toate: normalul nu există! Cultul normalului ne-a fost indus de către cei care se folosesc de psihologia manipulării maselor. Societatea normală nu există nici ea, există doar societatea care începe cu individul pe care noi îl reprezentăm.
    Iar într-o societate funcţională ceea ce face Denis este cel puţin ilegal şi imoral…

  3. Mie nu mi se pare de condamnat omul. Adica, ma rog, o fi el condamnat pentru ceva, ca nu degeaba se afla in penitenciar ;)) dar il gasesc foarte necesar societatii noastre.
    Faptul ca poate prosti pe multi, nu face decat sa ma bucure. E o lectie pentru cei mai prosti decat predeve legea si o satisfactie personala ca, totusi, prostia se mai si plateste.
    Iar faptul ca, omul acela a simtit nevoia sa se explice in fata cuiva pe care nu l-a putut prosti, mi se pare chiar de apreciat.
    Da, stiu, intr-o societate normala, ceea ce face el e de condamnat. Dar cum noi nu ne incadram in standardele nici unei normalitati, ce face omul asta e binevenit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top