Prost cu diplomă – caut (sau nu!) job

A dat (iarăşi) norocul peste mine să monitorizez aplicanţii unui job. CV-uri peste cv-uri, zâmbete în colţ de gură, click dreapta: save page as… Rutină. Până când a apărut El. Un individ atât de tembel încât habar nu are cum s-o ascundă. Redau pe scurt, atât cât se poate, detalii extrase din pagina primită pe e-amail. Numărul de telefon al tembelului are 11 cifre! E-mail: pitbull……@…..; Scrisoarea de intenţie conţine cinci prescurtări, cinci semne de exclamare, un dezacord şi afirmaţia „in fiecare zi invat cate ceva nou”. (Să mori tu!) La capitolul experienţă individul zice că a fost angajat la „compania unui prieten”. Cireaşa de pe tort – o poză cu el în trening, sprijinit de-un gard.

Mă, când eşti aşa cum eşti tu… te foloseşti de variantele ajutătoare! Identifici un amic cu ceva mai mult IQ, îi faci cinste cu două beri şi îl rogi să-ţi facă un CV decent. Dacă se pricepe şi la un crop – portret – la poză merită deja şi o pizza. La fifti-fifti mai tai de pe listă balastul, că nu-i pasă nimănui de încercările tale cu valabilitate o lună-două. Iar de întrebat publicul e musai! Că unul mai isteţ ori mai beat s-ar putea să se prindă că eşti şomer pentru că nu ţi-ai numărat numărul de telefon.

De ce am scris toată polologhia asta? Pentru că lumea în jur vorbeşte de examene, rezultate, facultăţi, cariere… Dar mă îndoiesc sincer că proaspeţii adulţi au habar să îşi încropească un CV. Pentru că proştii de rând sunt atât de proşti încât le fuge propria umbră de sub picioare de ruşine. Atât de limitaţi că nici tot google-ul din lume nu reuşeşte să le smulgă câte un copy-paste executat cu folos.

Bă, pitbull, ai să mori şomer! Şi prost! Convins că madamelor de la „resurse umane” nu le-a plăcut de moaca ta din vacanţa de anul trecut. Nu-ţi sună telefonul, aşa-i? Lasă… ai şi mai multe zile la dispoziţie să mai înveţi câte altceva şi mai nou…