Cred că am fost într-o altă viaţă copac şi mi-a plăcut la nebunie să desfrunzesc. Căci doar în anotimpul ăsta care fugăreşte oameni, maşini și noroaie mă simt în largul meu. Nici frigul nu mi-e prea frig, nici cerul nu mi-e prea gri, nici vântul prea obraznic.
Mă așez în faţa ferestrei cântărind nuanţele de galben mai complicate astăzi decât ieri. Îmi iau crizanteme care să-mi coloreze dimineţile. Jinduiesc după gutui pufoase pe care să le lipesc de obraz şi să-mi amintesc că nu există alt parfum mai frumos pe lume.
Sub crengile foşninde ale pomilor mă opresc, ca la un recital dedicat numai mie, şi-mi ridic fruntea să-i salut, să le mulţumesc. Şi-mi aleg o frunză, o strecor în geantă şi o păstrez tot restul anului, ca nu cumva să mă las ademenită de alte anotimpuri să-mi trădez dragostea pentru toamnă.
ai un nr de tel al parintelui Iustin de acolo?
Pr.Iustinian… Nu îl am, dar în pot obţine foarte rapid. Trimite-mi un mail
Je-Sus, fascinantă reîntâlnire! Îmi amintesc cam toţi oamenii pe care i-am cunoscut la Eden, dar nu ştiu exact care băiat din categoria 12-14 ani (pe atunci) eşti tu 😛 Trimite-mi un mail pe anaelisabeta@yahoo.com şi dă-mi mai multe detalii. S-ar putea să am ceva poze pentru tine.
Este foarte frumos ! Am stat la manastirea Eden acum cativa ani, aveam cam 12-14 ani . Sunt sigur ca te-am intalnit pe acolo…. mai era si un baiat din Pascani 🙂 . Debea astept sa revin la manastire .
Multumesc ca ai incarcat aceste poze, sincer imi era dor de acel loc .
Merg cu maxi-taxi până în Piatra Neamţ de unde iau un autobuz în direcţia Vatra Dornei. Trec de barajul de la Bicaz, merg de-a lungul lacului Izvorul Munteluiu, văd Ceahlăul, trec de Poiana Teiului şi aproape de Broşteniul din amintirile lui Creangă, cu 3 km mai înainte, ajung în satul Cotârgaşi pe care îl străbat de la un capăt la altul după care mai merg vreo doi kilometri pe drum forestier până să ajung la Mănăstirea Eden. Destul de în nord 🙂
şi totuşi, unde în Nodul Moldovei? dacă îmi permiţi să întreb… faţă de Galaţi toată moldova e mai în nord…
Oricum, frumoase poze!
Mulţumesc Fly, natura mi-a fost de mare ajutor.
Foarte faine cadrele astea, de exceptie. Felicitari!
Cu mare drag mami! Sigur că Ana mă place, mai ales că făceam cel mai frumos „cucu-bau” din toată lumea aia 🙂 Mi-a făcut plăcere să te văd aşa, acolo…
Moni… astea nu sunt răni, sunt vise numai bune de împlinit. Te anunţ cu prima ocazie cu care se va ivi ocazia unei plecări.
Andreea îţi voi povesti cât mai curând, sper. Dar a fost atât de scurt, abia am avut timp să-mi dau seama că sunt în concediu!
Ma inscriu si eu pe lista. Cu Ana cu tot. Ai vazut ca te place. :)))
Multumesc mult ca ai venit.
🙂 As merge fara sa stau pe ganduri. Ar fi grozav sa reusim.
Acum un an mi-am propus sa ajung in Sibiu in concediu si am ajuns. Anul asta am facut „programare” pentru Nordul Moldovei, iar tu tocmai ai pus sare pe rana ;)) Sper sa se intample.
Oau! Bine-ai revenit! Abia aştept să-mi povesteşti. :*
Mami, şi pe tine te-aş lua! Facem ceva frumos 😉
Monica… e în Nordul Moldovei, acolo unde îmi petrec eu vacanţele de când eram în liceu. Te-aş lua cu mine acolo 🙂
Doamne. E chiar frumos.
Bine ai revenit.
Ce faci deseara la 7? Nu vii sa ma vezi cum prezint ? 🙂
Unde e frumusetea asta de loc?