Ziua în care îţi descoperi ficatul, stomacul sau alte organe care se încăpăţânează să funcţioneze în regim propriu. Aia e ziua care-ţi marchează profund şi indigest existenţa. Îmbătrâneşti! Mâncarea îţi strigă din măruntaie. Băutura… şi mai şi!
De la o vârstă repeţi pe un ton vădit tembel că „ai o vârstă”. Carevasăzică te doare pe undeva. Mereu altundeva. Circuitul durerilor în natură. Junghiurile se servesc cu cafeaua de dimineaţă. Migrenele aranjează mai bine coafura. Oasele încep să-şi amintească de toate colţurile de mobilă cu care au făcut cunoştinţă în timp. Medicul de familie dă semne să-ţi reţină culoarea ochilor şi pe cea a portofelului.
De la o vârstă mănânci fructe pentru că trebuie. Şi devii suspicios dacă ţi-e prea bine zile în şir. Nu-ţi mai este jenă să te dezbraci în faţa doctorului. Şi te oftici că n-ai şi tu o afecţiune cu nume sonor, care să facă mai mult rating.
De la o vârstă bolile încep să pretindă zile libere.
