Borcanul lui 2019. Aromă, savoare și ”mai vreau”

Mmm, 2019. Am nevoie să mă așez, să mă gândesc vreo orăăă… Și-apoi să decid că revin într-o altă zi! Borcanul lui 2019 este complicatul. E borcanul ăla preferat, cu dulceață de gutui. Pe care l-am desfăcut, l-am gustat, dar l-am uitat în frigider. Și a prins mucegai… A fost un an cu începuturi multe, felurite. Și un an cu sfârșituri. Unele nedrepte, categorice, fără șansă de apel. Puse în balanță nu atârnă nicicum, se foiesc de pe un picior pe altul și te lasă doar să te privești în oglindă, chinuindu-te să te echilibrezi între lucruri care apar și dispar într-o clipire.

Îmbrățișări multe. Tăvălitul prin zăpadă. Alt Acasă. Câteva zile fără cafea. Părul prins în coadă. Carte de dat mai departe. Ciocolată. Mesaje, flori și încurajări. Citit cartea cea mai groasă din bibliotecă. Prima plantare de copaci. Pantofii pe care i-am urmărit câteva luni în online până să apară mărimea mea pe stoc 🙂 Fructele mâncate direct din pom. Îmbrățișări în fiecare zi. Cartofii prăjiți. Iarna cu zăpadă în ea. Reuniunile de familie. Concert Ada Milea. Liliacul înflorit în noiembrie. Muntele la doi pași. Bucuria aia imensă când cunoști un OM FRUMOS. Zilele de calm. Pedalat primăvara devreme. Primele lentile de contact. Scrisul pe blog, în jurnale, în borcane… Oameni, amintiri și savarinele într-o poiană din Măcin. Singură acasă. Berea aia rece, pe malul mării. Cărți poștale expediate prin poștă. Mirosul de cimbrișor în mijlocul unei stâne. Reîntâlnirea cu Ceahlăul. Trotineta de la Moș Crăciun. Yoga. Relaxare. De la Brașov la Cluj, pe două roți. Prieteni noi. Te iubesc-uri. Iertări. Ședințele de plutit. Lectură și râs cu lacrimi în avion. Roma la pas, cu-ale ei bunătățuri. Reîntâlnirea cu prieteni vechi. Pedalatul de ziua mea (după care a rezultat articolul de aici). Marvin, un chin cu sudoare, nămol și cărat bicicleta pe umăr. Victorii după înfrângeri. Oameni care îți dau aripi atunci când le-ai pierdut pe-ale tale. Un film care-ți rămâne întipărit în minte săptămâni întregi. Ziua în care realizezi că ești mai mult decât credeai. Jocuri și veselie. Amintiri de pe facebook care te lasă fără cuvinte. Sentimentul că asta a fost abia introducerea, că Viața abia (re)începe.

Au fost multe weekenduri umblate, cred că mai multe decât în 2018. Pentru că suntem la doi pași de munte, ne urcăm în mașină, facem o drumeție. Chiar și într-o joi seara, după job. Au fost priveliști de neuitat, urcușuri cu sudoare și fluturii din stomac când ajungi la destinație. Am alergat un cros pe munte, fără să leșin pe urcare. Și-am pedalat la două concursuri grele, fără să fiu tentată să las bicicleta și să pornesc pe jos. Trei medalii adăugate pe un raft prăfuit. Am umblat 9 zile pe bicicletă, de la Brașov la Cluj, savurând priveliși și experiențe care mi-au rămas întipărite adânc în suflet. Am cântat la concerte, am împărțit beri, îmbrățișări și bucăți de suflet cu cea care s-a dus pe neașteptate. Ca un vis frumos despre care vrei să juri că a fost aievea, că n-ai să-l uiți niciodată… A fost vacanța în Grecia, cu multe plaje, apusuri și smochine, plus sentimentul ăla că a fost prea puțin, că mai vreau, că mai trebuie. Vița de Vie & Bohemia Symphonic Orchestra, sau cum să ți se ridice pielea pe tine la încă un concert Vița. Toamna în Cozia și Baiului, ca să nu poți să te decizi când și unde a fost mai frumos.

–

Despre ce borcan e vorba aici? Te invit să alegi unul din cămară, nici prea mic, nici prea mare. Pune-i alături bilețele, plus un pix, și lasă-l într-un loc unde să îl vezi mereu, ca să îți amintească să scrii. Realizările. Momente frumoase. Mici daruri primite. Clipe amuzante. Lucruri frumoase văzute. Mici binecuvântări. Și alte lucruri care îți aduc zâmbete și bucurii. Așa ia naștere borcanul pe care îl poți boteza cum vrei tu sau deloc. Eu i-am zis fericire. Și am mai tras cu ochiul din când în când printre bilețele puse în bocan. Pentru că mă încarcă cu optimismul și energia pe care uneori chiar nu știu de unde să le mai iau.

Ne povestim la final de borcan, da?